din ziua când i-ai deschis ușa veche de lemn

câinele bătrâneții s-a instalat confortabil îți mănâncă puțina mâncare încet-încet a pătruns în șifonierul cu miros de naftalină și rochie-de-mireasă îngălbenită îți ascunde hainele îți joacă feste îți pierde banii te-miri-pe-unde te poartă pe străzi înghețate de la periferie se învârte printre picioarele tale te amețește cine e fata asta al cui e trupul ăsta ce caut cu mine aici poliția salvarea medicamentele tăcerea albul ora aceea cade cu zgomot din ceas.
Subiecte #Marina Popescu#poemul de duminica