Întârzierea cu mai mult de un an a restructurării datoriilor Greciei a redus puternic pierderile potențiale ale băncilor, care și-au scăzut semnificativ în ultimele 15 luni expunerea pe statul elen, transferând cea mai mare parte a riscurilor către sectorul public, potrivit unei analize Bloomberg.
În luna mai a anului 2010, când Grecia a contractat primul acord de finanțare externă de la FMI și Comisia Europeană (CE), de 110 miliarde euro, băncile din UE din afara statului elen dețineau obligațiuni de 68 miliarde de dolari ale guvernului de la Atena, potrivit Băncii pentru Reglemente Internaționale.
Astfel, dacă Grecia ar fi intrat în default (incapacitate de plată) la acea dată cu o rată de recuperare de 25%, băncile ar fi pierdut 51 miliarde de dolari.
Însă expunerea băncilor europene pe Grecia a scăzut cu peste jumătate în următoarele 15 luni, la 31 miliarde de dolari, potrivit aceleiași instituții, astfel că instituțiile de credit au avut pierderi cu 45% mai mici în urma conversiei de obligațiuni efectuată recent.
Totodată, băncile sunt protejate de noi pierderi datorită “stimulentelor” financiare incluse de UE în cel de-al doilea acord de finanțare externă a Greciei, de 130 miliarde euro, menite să determine cât mai mulți creditori privați să ia parte în mod voluntar la restructurarea datoriilor statului elen.
Între timp, gradul de îndatorare a Greciei a rămas aproape neschimbat, iar riscurile asociate unei posibile intrări în default a guvernului de la Atena au fost transferate în cea mai mare parte către sectorul public, notează Bloomberg.
Totodată pot fi observate scenarii simlare în cazul Portugaliei și Irlandei.
“Este o afacere oribilă pentru contribuabilul din UE. Cu cât amânăm mai mult aceste restructurări, cu atât se va înrăutăți situația pentru public. Există un transfer continuu al riscului de la bănci către contribuabili”, comentează Raoul Ruparel, economist șef la grupul londonez de cercetare Open Europe.
Conversia de obligațiuni a tăiat 137 miliarde euro din datoria de stat de 368 miliarde euro a Greciei, însă în practică această reducere se înjumătățește, deoarece statul elen a finanțat, prin noi împrumuturi de la UE și FMI, atât restructurarea datoriei cât și recapitalizarea băncilor și fondurilor de pensii care nu vor putea face față pe cont propriu pierderilor presupuse de schemă.
Noile împrumuturi, de data aceasta de la sectorul public, însumează 78 miliarde euro, potrivit UE. Astfel, conversia de obligațiuni a condus la o reducere a datoriei Greciei cu doar 59 miliarde euro, notează Bloomberg.
În plus, Grecia trebuie să înceapă să tragă bani în contul celui de-al doilea acord de asistență externă, de 130 miliarde euro, pentru a-și plăti datoriile și pentru a finanța deficitul bugetar.
Astfel, datoria de stat a Greciei va scădea la 161% din PIB până la sfârșitul anului, cu 4 puncte procentuale mai puțin față de cât este în prezent, potrivit unui raport recent al Comisiei Europene. Gradul de îndatorare va reveni probabil în 2013 la 165% din PIB și ar trebui să scadă din 2014, se arată în același raport, citat de Bloomberg.
Astfel, după transferul integral al împrumuturilor promise de FMI și UE Greciei, între 66% și 75% din datoria statului va fi către creditori din sectorul public.
În 2010, înainte de primul acord cu FMI și înainte ca Banca Centrală Europeană (BCE) să înceapă să cumpere obligațiuni elene de pe piața secundară, Grecia avea datorii de 310 miliarde euro deținute în totalitate de sectorul privat.
Situații similare pot fi remarcate în cazul Portugaliei și Irlandei. Open Europe estimează că BCE a cumpărat de la creditorii privați obligațiuni portugheze și irlandeze de câte 20 miliarde euro, la care se adaugă 78 miliarde euro, respectiv 85 miliarde euro de la UE și FMI, bani care au înlocuit finanțarea privată necesară celor două țări.
În Irlanda, majoritatea banilor astfel obținuți au fost folosiți pentru salvarea băncilor irlandeze decăzute de la faliment. BCE și banca centrală a Irlandei și-au asumat în exclusivitate finanțarea băncilor irlandeze, acordând până acum acestora credite de 140 miliarde euro, cu riscurile implicite.
De la semnarea acordului Irlandei cu FMI și UE, în noiembrie 2010, băncile europene și-au redus expunerea pe sistemul bancar irlandez cu mai mult de jumătate, la 61 miliarde euro. Între timp, actualul și fostul guvern irlandez au încercat să înceteze plata datoriilor băncilor din bani publici, însă UE a respins aceste solicitări.
În privința Portugaliei, costurile de finanțare plătite de guvernul de la Lisabona au crescut în martie din cauza temerilor că țara ar putea urma exemplul Greciei, restructurând datoriile. JPMorgan consideră că Portugalia ar putea obține în acest an un nou acord de asistență externă de la UE și FMI, însă nu va recurge la o conversie de obligațiuni.