Coincidenta sau poate pura intamplare totusi…. Anul trecut pe 31 octombrie, deci exact cu un an in urma, ZF publica un articol al carui titlu incerca sa spuna in cateva cuvinte ce aâ¬Å¡ardea’ cu adevarat la BNR. Si titlu era cam asa.. “Avertisment al BNR catre datornicii in valuta: dolarul va creste”.
Semnalul venea dupa un an in care expunerile bancilor pe finantarile in valuta devenisera dintr-o data extrem de mari. Pe de o parte pe fondul “liberalizarii” mai serioase a creditarii, dar si pentru ca o buna parte din an deprecierea leului fata de dolar, de exemplu, batuse pasul pe loc si facuse moneda americana mai atractiva pentru debitori.
Si asta producea ingrijorare nu numai la BNR – care deja vedea cu ochii larg deschisi cum creditele restante incep sa creasca in cazul unei devieri de curs, ci mai ales Fondului Monetar International. Care nu a intarziat sa iasa la rampa si sa forteze mana BNR sa ia masuri – chiar drastice – pentru a stopa avantul bancilor catre imprumuturile in valuta.
Ingrijorarea venea mai ales din faptul ca cea mai mare parte a creditelor in valuta – care detin inca peste 60% din totalul creditelor in economie – finanteaza de fapt importurile si nu exporturile asa cum ar trebuie pentru o echilibrare a balantei comerciale.
Care a fost una dintre primele miscari facute la vremea respectiva de banca centrala? A incercat sa influenteze piata sa mearga in ce directie doreste ea prin calea cea mai simpla si ieftina in acelasi timp: transmiterea de mesaje verbale. Mesaje de genul “cursul de schimb nu este fix” sau “cine ia credite in valuta trebuie sa-si asume riscul valutar” nu faceau altceva decat sa atraga atentia ca expunerea mult prea mare pe creditele in valuta chiar ingrijora.
Ce efecte au fost cu adevarat este o intrebare care si pana astazi ramane fara raspuns! Si cu atat mai mult cu cat pana la urma dolarul a ramas pe loc.
Acum scenariul pare sa se repete. Poate doar ca momentul de timp in care BNR transmite un semnal este altul: usor in avans fata de atingerea unui moment critic.
Ceea ce s-a intamplat saptamana trecuta pe piata valutara nu ne face decat sa credem ca BNR ia de pe acum in calcul o reluare ferma a trendului de crestere a creditului in valuta. Si asta cu atat mai mult cu cat in august – dupa sapte luni de regres – volumul creditelor acordate in devize a reinceput sa creasca.
Faptul ca saptamana trecuta leul a pierdut dintr-un foc
aproape 600 de unitati fata de euro si 1.000 fata de dolar – in conditiile in care pe pietele externe raportul euro/dolar a avut una dintre cele mai linistite saptamani din ultimele luni
– nu vine decat in sprijinul afirmatiilor de mai sus.
BNR atrage din nou atentia celor care se reped spre creditele in valuta – mai ales ca in acest moment costul unui credit in valuta este inca inferior unuia in lei – ca oricand cursul de schimb poate sari in aer si, implicit, ratele pe care le vor avea de platit.
Oricum, tot mixul de politici pe care banca centrala incerca disperata sa-l aplice de ceva timp pentru diminuarea ritmului de crestere al creditarii are drept miza inflatia si mentinerea acesteia in limite cat mai apropiate de prognozele de la inceputul anului. Nivel deja periclitat!.
Deci cu atat mai mult devine din ce in ce mai evident faptul ca in urmatoarele luni presiunea pe cursul de schimb nu va scadea fiind posibil sa vedem noi interventii ale BNR pe piata valutara. Ca ritmul de depreciere nu va mai fi asa de mare intr-un interval asa de scurt – cum a fost saptamana trecuta – este aproape o certitudine, mai ales ca banca centrala nu a pierdut niciodata din vedere in politicile pe care le-a luat impactul psihologic. Totusi mesajul de capatai pe care banca centrala va avea grija sa-l transmita atata timp cat va fi nevoie – indiferent sub ce forma – va ramane: cursul de schimb nu este fix.
oana.nuta@zf.ro