America sau Europa? Amandoua, spun romanii

Decizia luata luni, in Consiliul Suprem de Aparare a  tarii si sondajele din ultimele zile, potrivit carora aproape jumatate din populatia Romaniei e de acord cu sprijinirea campaniei militare americane in Irak, arata ca Romania e gata sa speculeze momentul si sa-si asume un rol ravnit de mult: cel de aliat preferential al americanilor, in conditiile in care superputerea de peste Ocean e in criza de prieteni.
Se pune insa o intrebare fireasca: suntem gata sa ne asumam si consecintele acestei aliante, daca printre ele s-ar numara si deteriorarea relatiilor cu ceea ce secretarul American al apararii numea “vechea Europa?” Surse diplomatice de la Bucuresti asigura: nici o grija, e o falsa problema. Romania face acum un joc inteligent, care o va apropia de Statele Unite, mentinand in acelasi timp relatii, daca nu de prietenie, cel putin de colaborare cu Europa Occidentala. Printre argumentele aduse aici de aceleasi surse ar fi ca, in acest moment, europenii sunt mai suparati pe Polonia si pe Bulgaria, decat pe noi. Imediat dupa summitul de la Copenhaga, unde au primit invitatia de aderare la Uniunea Europeana pentru anul 2004, polonezii au sarit in barca americana fara sa stea pe ganduri, cumparand avioane F16, desi aveau oferta aparatelor franceze Mirage sau suedeze Saab, si trecand peste legaturile traditionale cu Germania, tara careia Polonia ii datoreaza in mare masura iesirea din intunericul comunist. Iar germanii, spun aceleasi surse, percep aceasta lipsa de recunostinta ca pe o tradare personala. Aceeasi greseala a facut-o Bulgaria, care si-a jucat cartile inabil, profund pro-american, raliindu-se fara rezerve Statelor Unite, ignorandu-si prietenii europeni si atragand asupra ei priviri dezaprobatoare inclusiv de la Washington, unde A¤titudinea bulgara e considerata drept “neserioasa”.
Pana acum, spun aceleasi surse, Romania a evoluat corect si serios, castigand respectul american – prin oferta ei variata de participare la eventuala campanie din Golf – si menajand, in acelasi timp, orgoliul europenilor.
In acest moment, Romania are mai mult de castigat din implicare, decat din rezerve. Mai intai, exista se pare un interes american privind un ajutor romanesc de substanta in perioada post-conflict. Numeroase firme romanesti, sprijinite de autoritatile de la Bucuresti, urmeaza sa se implice in reconstructia Irakului, aducand Romaniei, pe langa  rolul de partener important al unui Orient Mijlociu de “generatie noua”, si ceva castiguri economice. Mai intai, ar fi vorba despre recuperarea datoriei irakiene catre Bucuresti, care se ridica astazi la 1,7 miliarde de dolari. Apoi, despre imensele zacaminte de petrol irakian (de buna calitate si usor de extras) a caror exploatare a fost abandonata dupa primul conflict din Golf. Si mai important este petrolul din Marea Caspica, unde se banuieste ca exista cel mai mare zacamant din lume si la care Statele Unite isi propun de mult sa ajunga primii, iar acum au toate sansele. Daca planul american este de implicare directa in Irak, dupa razboi, toate aceste resurse petroliere (si pretul petrolului pe piata mondiala)  vor fi controlate de Statele Unite, astfel incat europenii ar pierde rolul de concurent economic serios, in timp ce prietenii americanilor vor putea beneficia de o “felie din prajitura”. Poate si de aici enervarea franco-germana, tari pentru care pastrarea situatiei de acum pare mai putin periculoasa decat o America si mai puternica.
In orice caz, cu toate riscurile de astazi, Irakul de dupa razboi va fi un tort glazurat cu petrol la care merita sa ravnesti deja. Totul e sa te imprienetesti in timp util cu cel care il va taia. Si sa speri ca te va tine minte la imparteala.