Economia creste rapid in ultimii ani, dar salariile clasei de mijloc stagneaza sau chiar scad.
In ultimii ani, dupa ce a iesit din recesiune, economia SUA a inregistrat o crestere puternica. Dupa ce a avansat cu peste 3% pe an in 2004 si 2005, ritmul s-a accelerat pana la 5,6% in primul trimestru al acestui an, desi de atunci cresterea a incetinit pana la 2,9%.
Totusi, pana in prezent, aceasta crestere s-a reflectat doar in mica masura in veniturile muncitorilor de rand, indica un studiu realizat de Economic Policy Institute (EPI), citat de BBC News.
Cat priveste veniturile reale ale americanilor, media s-a aflat de fapt in scadere in ultimii cinci ani, in contrast cu anii ’90, cand cresterea economica a saltat veniturile si a generat mai multe locuri de munca.
Aceasta problema a expansiunii economice – care nu se reflecta intr-o crestere semnificativa a numarului locurilor de munca si a salariilor – ii preocupa atat pe economisti, cat si pe analistii de toate culorile politice.
“Discrepanta dintre nivelul cresterii economice si nivelul de trai reprezinta cel mai dezbatut subiect in prezent”, arata Jared Bernstein, senior economist in cadrul EPI.
In perioada cuprinsa intre anii 2000 si 2005, economia americana a crescut de la 9.800 de miliarde de dolari pana la 11.200 de miliarde de dolari, o crestere de 14% in termeni reali. Productivitatea a inregistrat o crestere si mai pronuntata, de 16,6%. In aceeasi perioada insa venitul unei familii medii a scazut cu 2,9%, comparativ cu cresterea de 11,3% inregistrata in cea de-a doua jumatate a anilor ’90.
Salariile familiilor de origine africana sau hispanica au scazut si mai rapid, iar nou intratii pe piata muncii s-au confruntat cu o situatie si mai dificila.
Salariile reale medii pe ora ale absolventilor de colegiu si liceu au scazut in perioada 2000-2005, iar mai putine dintre joburile gasite de acestia aveau atasate beneficii cum ar fi servicii medicale gratuite sau pensii.
Capacitatea redusa a economiei americane de a oferi pachete salariale mai solide ar putea reprezenta unul din motivele pentru care opinia publica acorda administratiei Bush un rating atat de scazut in ceea ce priveste politica economica.
Conform ultimului sondaj Gallup, numai 37% din cetatenii americani sunt de acord cu modul in care Bush conduce economia, in timp ce dupa parerea a 70% din cetateni conditiile economice sunt in curs de inrautatire.
Un mod de a intelege ce se intampla este analizarea diferentei de procentaj ce revine din economie profiturilor corporatiste si salariilor.
Procentajul profiturilor corporatiste a inregistrat o crestere pronuntata, de la 17,7% in 2000 pana la 20,9% in 2005, in timp ce procentajul salariilor a atins cel mai scazut nivel.
Intre timp, o mare parte din forta de munca, cei fara un loc de munca sau cei care nu sunt in cautarea unui loc de munca nu au beneficiat de cresterea economica. Rata somajului s-a mentinut ridicata, in ciuda redresarii economice, cele mai recente date indicand 4,7% fata de 4% la sfarsitul anului 2000. Rata de crestere a numarului de locuri de munca in prima jumatate a acestui deceniu a fost de numai 1,3%.
Chiar si pentru cei cu locuri de munca, roadele cresterii economice au fost distribuite in mod inegal pe piata muncii.
Veniturile celor aflati in segmentul superior al distributiei veniturilor au crescut mai rapid decat ale celor aflati in segmentul de mijloc sau cel inferior.
In perioada 1992-2005, sumele primite de directorii executivi ai celor mai mari companii au crescut cu 186%. Cifra echivalenta pentru salariile medii pe ora a fost de 7,2%, raportul dintre sumele primite de directorii executivi si cele primite de muncitorii obisnuiti fiind de 262:1. In anii ’60, acelasi raport era de 24:1.
S-a dezbatut indelung si masura in care politica fiscala a administratiei Bush a contribuit la aceasta tendinta. Administratia sustine ca reducerile de taxe au fost vitale pentru redresarea economiei si ca investitiile atrase in urma reducerilor respective au sporit productivitatea si implicit competitivitatea Statelor Unite pe plan global.
Autorii raportului EPI sustin ca actuala situatie a locurilor de munca poate fi explicata in mare masura prin nivelul scazut al salariului minim, prin puterea slabita a sindicatelor si migrarea fortei de munca.
Intr-adevar, salariul minim s-a mentinut la acelasi nivel timp de un deceniu, insa presiunea exercitata asupra salariilor provine din alte surse.
Una este imigratia, care ar putea avea un efect mai mare asupra muncitorilor sub-calificati, alta este “efectul China”, ideea conform careia preturile scazute ale bunurilor importate determina industria americana sa-si reduca forta de munca in sensul sporirii productivitatii.
Presedintele bancii centrale americane, Ben Bernanke, a admis recent faptul ca globalizarea are efecte si bune si rele. Astfel, pentru toti politicienii a intelege cum pot familiile de rand sa profite intr-o mai mare masura de pe urma viitoarei prosperitati economice s-ar putea dovedi a fi una dintre cele mai mari provocari electorale ale anului.