Nicolae Stroescu-Stînișoară
Povestea Europei libere
Nicolae Stroescu-Stînișoară răspunde la întrebările jurnalistului Andrei Crăciun
Ediura Vremea
Jurnalistul și scriitorul Nicolae Stroescu Stînișoară, fost director al Departamentului în limba română al postului Radio Europa Liberă și membru al Uniunii Scriitorilor. A murit anul trecut, la vârsta de 88 de ani. A făcut studii de drept și filosofie la Universitatea din București, iar după cel de-Al Doilea Război Mondial s-a implicat în activitatea unei organizații studențești anticomuniste, purtând numele conspirativ Hans, deși la acea vreme nu era un filogerman. Astfel, între anii 1952 și 1964, a trăit în clandestinitate, fiind în permanență urmărit de Securitate, până în anul 1964, când a fost emis decretul de eliberare a deținuților politici. În septembrie 1969 a emigrat în Republica Federală Germania, unde s-a stabilit la München. Și-a reluat studiile în filosofie și a devenit colaborator al Radioului Europa Liberă, în anul 1972, apoi, începând cu anul 1978 a lucrat ca redactor și a realizat emisiunea „Lumea creștină”. În anul 1982 a devenit director asistent al Departamentului Românesc, iar, din anul 1988, a fost director definitiv și a deținut această funcție până în anul 1994, când postul de radio a fost mutat la Praga.
În mai 2012, Andrei Crăciun, ziarist la „Adevărul”, i-a adresat rugămintea de a-i acorda un interviu. Răspunsurile extinse au dat naștere acestei cărți. O carte esențială pentru înțelegerea epocii.
„Radio Europa Liberă a fost înființat în 1949 cu misiunea de a emite în limbi naționale pentru popoarele din răsăritul Europei, iar Radio Libertatea în 1951, pentru popoarele din Uniunea Sovietică. Cele două stații de radio s-au contopit într-o singură mare organizație în 1976. Organul de conducere al acestei organizații: The Board for International Broadcasting (BIB), „Consiliul pentru Transmisiuni de Radio Internaționale”, a funcționat ca for federal independent, compus din nouă membri, numiți pe bază bipartizană de către președintele Statelor Unite. Temeiul principial și de drept internațional al activității Europei Libere și Radio Libertatea, ca și al acestui for federal de supraveghere a calității, eficienței și integrității profesionale ale celor două posturi de radio, a fost articolul 19 al Declarației Universale a Drepturilor Omului, care afirmă că este dreptul oricărui bărbat și al oricărei femei acela de a căuta, primi și de a comunica mai departe informații și idei prin orice mijloace și neținând seama de frontiere.” (Nicolae Stroescu-Stînișoară)
Radu Surdulescu
O formă de tinerețe
1956-1962
anii contrarevoluționari
Editura Vremea
„Lunile octombrie și noiembrie 1956 au însemnat momente de răscruce pentru români și pentru est-europeni în general, zguduiți cu toții de izbucnirea anti-comunistă a populației din Ungaria, începută cu o demonstrație a studenților din Budapesta. S-a născut și la noi, mai ales în rândul tinerilor, un val uriaș de simpatie față de revoluționarii maghiari: adversitățile trecutului fuseseră date uitării, căci în acei ani aveam un dușman comun − pe sovietici și comunismul lor imperialist. Pentru mulți români atmosfera de solidaritate a acelor momente este probabil greu de înțeles astăzi, când politicile extremiste au creat din nou o stare de tensiune între cele două națiuni.
Ascultam înfrigurați la radio știrile despre evenimentele din țara vecină – pe unde scurte, în toate limbile… În Piața N. Bălcescu (astăzi „Universității”), o mare mulțime de oameni le smulgea din mână vânzătorilor de ziare Informația Bucureștiului, cu ultimele știri de la Budapesta. La cei 18 ani ai mei trăiam cu încordare emoția enormă a unui uragan istoric, a solidarității populare, stăpânit de speranța că lucrurile nu se pot opri aici, că până la urmă dictaturile întunecate din țările noastre se vor prăbuși. Am sperat într-o minune încă două zile, m-am dus la manifestația studențească ce nu s-a mai putut desfășura, am scris împreună cu trei colegi manifeste care nu s-au mai putut răspândi, iar pe 6 noiembrie a urmat dușul rece al arestării, cizma aplicată brutal pe grumaz de haidamacii lui Alexandru Drăghici, ministrul Securității.”
Radu Surdulescu este profesor dr. consultant la Universitatea din București, Departamentul de Engleză. A publicat, în volum sau reviste de specialitate, numeroase lucrări în domeniile studiilor literare și culturale, manuale, recenzii, traduceri literare din și în limba engleză.