Mihail Gorbaciov
Amintiri
Viața mea înainte și după perestroika
Editura Litera
Traducere din limba rusă și note de Justina Bandol.
În primăvara lui 1985, Mihail Gorbaciov, abia ales secretar general al Partidului Comunist al URSS, începea un proces de reformare a intregului sistem economic si politic sovietic. Ceea ce avea să devină cunoscut drept perestroika („reconstructie”) a durat doar șase ani, până în decembrie 1991, când Gorbaciov și-a dat demisia din funcția de președinte al URSS.
Efectele politicii lui au fost incredibile, provocând nu doar dezmembrarea URSS și prăbușirea regimului comunist în toată Europa de Est, ci sși căderea Cortinei de Fier și reunificarea Germaniei. Nu este de mirare că, în Rusia, Gorbaciov este considerat de majoritatea populației drept principalul vinovat de disoluția URSS-ului și de pierderea statutului de superputere. Le-a dat rușilor libertate, dar erau ei pregătiți să o primească?
Occidentul, pe de altă parte, i-a apreciat meritele indiscutabile pe plan extern – reducerea tensiunilor Războiului Rece, diminuarea arsenalului nuclear, inițierea retragerii trupelor sovietice din Afghanistan, neintervenția în afacerile interne ale țărilor din fostul bloc estic. În 1990, pentru toate aceste merite i s-a acordat Premiul Nobel pentru Pace.
La 84 de ani, Mihail Sergheevici Gorbaciov rămâne unul dintre cei mai influenți (și controversați) oameni ai secolului XX.
„Indiferent de ceea ce ar putea spune acum despre perestroika oponenții și criticii ei, a fost o perioadă uimitoare… Am deschis un drum pe care se putea merge mai departe. Am facut ceea ce trebuia facut: am dat oamenilor libertate, transparență, pluralism politic, democrație. I-am făcut liberi!” – Mihail Gorbaciov
„Această scriere se deosebește de toate celelalte cărți ale mele. Nu este un volum de memorii – memoriile mi le-am scris cu mulți ani în urmă –, deși există în ea și pagini memorialistice. Aici nu am urmat însă strict ordinea cronologică a evenimentelor. Cartea nu e nici roman, nici măcar relatarea unor fapte istorice reale. Este povestea vieții noastre împreună, așa cum am scris-o eu. Cei pe care i-am rugat s-o citească și să-și dea cu părerea mi-au spus că le-a plăcut cartea. Dacă n-aș fi primit din partea lor nici un fel de observații, aș fi fost tentat să cred că nu voiau decât să mă flateze, să mă susțină. Dar nu, pe lângă părerea general pozitivă despre carte, am avut parte și de unele comentarii critice foarte utile, pe care, în măsura în care le-am considerat acceptabile, le-am luat în considerare în varianta finală a cărții. Se pare că de data aceasta am reușit să creionez un tablou complet al vieții mele. Este răspunsul meu la întrebarea: Cum s-au născut împrejurările care au avut, în cele din urmă, o influență hotărâtoare asupra destinului meu politic?”