Ioan Es. Pop (coordonator)
Ileana Mălăncioiu 75
De anima
Editura Paralela 45
Apărând în „Seria aniversară”, volumul urmează tipicul știut și cuprinde: proză scurtă și publicistică 1970-1989; 19 poeme; Convorbiri literare (cu Marta Petreu, Daniel Cristea-Enache, Simona Sora, Irina Nechit, Zavier Montoliu Pauli, Iulian Boldea, Roberto Mussapi); I.M. văzută de scriitori și jurnaliști (Eugen Jebeleanu, Mircea Ivănescu, N. Steinhardt, Virgil Ierunca, Cristian Tudor Popescu, Marta Petreu, Ion Mircea, Simona Sora); Ce spun criticii (Ion Vlad, Lucian Raicu, Eugen Negrici, Valeriu Cristea, Al. Călinescu, Ov.S. Crohmălniceanu, Laurențiu Ulici, Alex Ștefănescu, Gheorghe Grigurcu, Gabriel Dimisianu, Dan Cristea, Daniel Cristea-Enache, Al. Cistelecan, Ion Pop). Volumul se încheie cu un număr considerabil de imagini.
Julian Barnes
Tristeți de lămâie
Editura Nemira
Traducere din limba engleză de Mihai Moroiu. Ediția a doua. 11 povestiri despre amărăciunea bătrâneții, fără sentimentalisme și stereotipie. Un scriitor lipsit de inspirație trăiește o ultimă fantezie într-un compartiment de tren. Un muzician rememorează trist episoade din propria viață și ne invită să vorbim despre moarte. O femeie îi citește rețete culinare soțului muribund. Lămâia este simbolul morții la chinezi. Semnificația lămâiei este lămurită în ultima povestire. „Portrete în mișcare ale unor personaje care se apropie de sfârșitul vieții și se uită în urmă cu regret, resemnare și sfidare.“ – The Independent
Alberto Vazquez-Figueroa
Ultimul tuareg
Editura Polirom
Traducere din spaniolă și note de Eugenia Alexe Munteanu. La mai bine de trei decenii de la publicarea bestsellerului Tuareg, Alberto Vázquez-Figueroa revine asupra temei care l-a impus drept unul dintre cei mai cunoscuți scriitori spanioli contemporani: miticul Popor al Vălului și lupta sa pentru a-și apăra tradițiile, în inima unui deșert pe care încep să și-l dispute tot mai multe forțe. De data aceasta amenințarea vine din interior, din partea islamiștilor radicali, tot mai puternici și mai violenți, care seamănă haos și teroare printre occidentali și popoarele din deșert și aruncă anatema asupra slujitorilor lui Allah. Ca să-și salveze onoarea și să-i pedepsească pe cei care le pervertesc religia, liderii tuaregi hotărăsc să-i vâneze și să-i lichideze pe jihadiști. Printre salvatorii credinței lor se numără, neașteptat, și un umil șofer de camion, Gacel Mugtar, ce cunoaște deșertul ca-n palmă.
Radu Țuculescu
Mierla neagră
Editura Cartea românească
„Radu Anghel studiază clarinetul la Liceul de muzică din Marele Oraș, odinioară mănăstire de călugări franciscani. Surprinzător, lumea internatului ascunde nu doar chicoteli și farse camaraderești, ci și o crimă oribilă, pentru comiterea căreia Anghel este învinovățit pe nedrept și condamnat la închisoare. Experiența carcerală îi schimbă fundamental viața, privându-l de o carieră muzicală de excepție și aruncându-l într-un vârtej de drame și întâmplări cu final neașteptat. Romanul promite o poveste vie, colorată deseori de poezie, dar și de vorbirea pestriță, distinctă, a unor personaje inubliabile. ”
Florentin Popescu
Bucureștii cafenelelor literare
Editura Eikon
„Uneori mă gândesc nu numai cu nostalgie, ci și cu recunoștință la voievodul martir Constantin Brâncoveanu, cel care a tăiat orașul și a construit Podul Mogoșoaiei – Calea Victoriei de azi. De unde să fi știut nefericitul principe că până la urmă drumul construit de el va deveni un fel de centru al vieții sociale și culturale a bucureștenilor? Cum să îi fi trecut lui prin minte, pe la 1700, că de-a lungul Podului, peste ani și ani, se vor deschide cele mai vestite restaurante, cafenele și alte localuri de petrecere? Și că existența lor se va împleti strâns cu cea a bucureștenilor? De unde și cum să fi intuit luminatul domn că peste ani și ani, de-o parte și alta a drumului său către Târgoviște, se vor ridica palate, se vor înființa redacții de ziare și că pe aici va pulsa o necontenită viață la toate orele zilei și uneori ale nopții? Cum să-și fi imaginat Brâncoveanu că Podul Mogoșoaiei va face o carieră istorică, socială și culturală atât de îndelungată, de frumoasă și de bogată încât scriitorii, istoricii și gazetarii vremii îi vor consacra nu doar articole întâmplătoare și ocazionale, ci cărți întregi și numere întregi de almanahuri și publicații?” (Florentin Popescu)
Ismail Kadare
Viața, jocul și moartea lui Lul Mazrek
Editura Univers
Traducere de Marius Dobrescu. „O poveste de dragoste se înfiripă între un soldat și o tânără turistă, într‑un oraș de pe litoralul albanez. Numai că nimic nu este ceea ce pare în acest minunat decor estival. Pe fundalul ruinelor unui teatru antic, regimul comunist montează o înscenare grotescă pentru a‑și ține sub teroare propriul popor, iar protagoniștii devin, cu sau fără voia lor, actori.” Ismail Kadare s‑a născut în 1936 la Gjirokaster, în Albania. A studiat la Facultatea de Litere din Tirana, iar apoi la Institutul de Literatură Maxim Gorki de la Moscova. A debutat în 1954. Între 1990 și 2001 a trăit și a publicat în Franța, apoi s‑a întors definitiv în Albania.