Ana Olos
Mihai Olos. La povești în casa de paie,
visând la orașul-sat universal
Fragmente de jurnal
Fundația Triade
Anul trecut, cu foarte puțin înainte de a împlini 75 de ani (spre sfârșit de februarie), Mihai Olos s-a stins la Amoltern, Germania. În afara prietenilor și admiratorilor din Maramureș, s-a vorbit nemeritat de puțin despre acest artist plastic român care a integrat în opera sa elemente de happening, desen, pictură, sculptură, artă digitală. Era un artist greu încadrabil. Cu ani în urmă criticul plastic Ruxandra Garofeanu i-a făcut un portret admirabil: „Era înalt, musculos, bine făcut și frumos ca Adonis. Era o apariție spectaculoasă, ca și pictura lui. Pentru că el este în primul rând pictor, chiar dacă legendele din jurul său sunt legate mai mult de sculptură și construcțiile geometrice arhetipale. Iar ca pictor, Mihai, deși trăgea spre expresionism, este greu de încadrat în vreun curent sau vreo credință. Asimila tot ce îl fascina și transfigura totul în expresie proprie.” A avut nenumărate expoziții personale și participări la expoziții colective, în țară și în străinătate. A fost distins cu nenumărate premii. În Germania trăia din 1991. Nu greșim dacă spunem că a fost unul dintre cei mai mari artiști contemporani, recunoscut atât în spațiul cultural românesc, cât și în cel european.
Născută la Timișoara în 1940, Ana Olos este prozatoare, eseistă, excelentă traducătoare, îndeosebi din limba engleză și, împreună cu Georgeta Corniță, primele femei care, la Universitatea de Nord din Baia Mare, au obținut titlul de profesor universitar. A publicat peste o sută de studii de specialitate și șase cărți, iar teza de doctorat și-a dat-o pe tema relației dintre Blaga și T.S.Eliot.
Anul trecut, după moartea lui Mihai Olos, Ana Olos a adunat într-o carte care poate fi fascinantă pentru cine vrea să știe mai multe despre artist, fragmente de interviuri/discuții dintre cei doi din urmă cu decenii (anii 70 și 80, în cea mai mare parte), texte disparate scrise chiar de pictor și fragmente de jurnal. Fundația Triade din Timișoara, condusă de doamna Sorina Jecza, a publicat volumul, presărat și cu numeroase desene ale lui Mihai Olos, inclusiv pe coperta a patra.
Pe lângă propriile gânduri despre artă, pictură, sculptură, viață, sunt mulțime de întâmplări cu alți artiști și, mai ales portrete remarcabile ale unor oameni pe care Mihai Olos i-a cunoscut, artiști plastici și scriitori deopotrivă, lumea boemă bucureșteană (o lume mai savuroasă decât în Mateiu Caragiale, cum admite chiar Mihai Olos, în frunte cu celebrul poet „Ahoe”), întâmplări din Italia, Franța și Germania, cu Eliade, Cioran și foarte, foarte mulți alții. Textul este cu atât mai savuros cu cât toate relatările artistului despre el însuși sunt, aproape întotdeauna, la persoana a treia.
Cartea care în mod sigur nu se găsește în marile librării, ar merita un tiraj substanțial și o difuzare corespunzătoare.