10 Mai

Obtinerea Neatarnarii in 1877 a insemnat doar disparitia relatiilor de vasalitate fata de o mare putere. In jurul Tarilor Romane si in Europa existau si alte mari puteri, care n-au intarziat sa-si arate aroganta. Doar schimbarea statutului tarii ar fi semnificat Independenta. Faptul a fost observat repede si a condus la conferirea titlului de Alteta Regala domnitorului, apoi la proclamarea Regatului.

La 14/26 martie 1881, a fost promulgata Legea privind proclamarea Regatului, in care se spunea: “Romania, constituita in Regat, completeaza si incoroneaza opera regenerarii sale. Ea isi da un nume, care este in acord cu pozitia ce a dobandit ca stat independent”. “Primesc titlul de rege nu pentru mine, ci pentru marirea Romaniei”, a afirmat Carol I. Din cauza funeraliilor tarului Alexandru al II-lea, festivitatile consacrate proclamarii Regatului au fost amanate pentru 10/22 mai, cand s-au implinit si 15 ani de la urcarea pe tron.

In dimineata zilei de 10 mai, evenimentul incoronarii a fost anuntat prin 21 de salve de tun. Regele si regina au plecat de la Palatul Cotroceni la Gara de Nord, unde a inceput cortegiul incoronarii. De aici, regele calare si regina intr-o trasura trasa de opt cai au pornit spre Mitropolie. Cortegiul era alcatuit din persoane oficiale, militari si jandarmi, iar pe Dealul Mitropoliei asteptau cateva mii de persoane. Suveranul a fost intampinat de mitropolitul primat si de alte inalte fete bisericesti. Dupa serviciul divin, patru generali au adus coroanele regale, mitropolitul primat si mitropolitul Moldovei au dat binecuvantarea si 101 slave de tun au salutat evenimentul. Suveranii s-au intors apoi la Palat in aclamatiile multimii.

“Cu mandrie primesc aceasta coroana, care a fost faurita din metalul unui tun stropit cu sangele eroilor nostri si care a fost sfintita de biserica. O primesc ca pe un simbol al independentei si fortei Romaniei! Cea mai frumoasa coroana insa pentru regina ca si pentru mine va fi si va ramane iubirea si increderea poporului caruia ii apartine toata gandirea si simtirea noastra”.

Au urmat reforme si un ritm rapid de dezvoltare economica. In cateva decenii, Romania a depasit starea de tara inapoiata. Monarhia constitutionala devenise o realitate, intrata in constiinta publica. Deceniile de dupa faurirea Romaniei Mari au fost o alta poveste.

“Cu mandrie primesc aceasta coroana, care a fost faurita din metalul unui tun stropit cu sangele eroilor nostri si care a fost sfintita de biserica. O primesc ca pe un simbol al independentei si fortei Romaniei! Cea mai frumoasa coroana insa pentru regina ca si pentru mine va fi si va ramane iubirea si increderea poporului caruia ii apartine toata gandirea si simtirea noastra.”