130 de ani cu Domeniul Coroanei/ de Stelian Țurlea

La 16 iunie, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare Carol I, a avut loc lansarea volumului „Domeniul Coroanei, instituția model a lui Carol I, după 130 de ani”, de Nicolae Noica (foto jos) și Ștefan Petrescu, apărut la Editura Vremea. Lansarea era prilejuită de un remarcabil eveniment: împlinirea a 130 de ani de la înființarea Domeniului Coroanei, o instituție model care asigura sumele necesare funcționării șefului statului fără a îngreuna bugetul.

Nicolae Șt. Noica, Ștefan Petrescu – Domeniul Coroanei. Instituția model a lui Carol I, după 130 de ani, Editura Vremea, Asociația Kultura.Cuvânt însoțitor de Andrew Popper, șeful onorific al casei Majestății Sale Regelui Mihai I.

Volumul reunește documente din arhive, fotografii și analize care atestă importanța acestei instituții, un model de dezvoltare economică ce oferea anual sumele necesare funcționării instituției Șefului Statului, fără a îngreuna bugetul de stat. În același timp, instituția Domeniului Coroanei a fost un instrument hotărâtor în desăvârșirea statului român modern fundamentat de Regele Carol I și Regina Elisabeta. Administrator direct al Domeniilor Coroanei, Casa Regală, ajunsese din 1895 până în 1914 la un profit de 1.200.000 de lei aur. Cu un leu aur se puteau cumpăra atunci 5 pâini.

În 1884, Parlamentul a votat o lege prin care i-a conferit Casei Regale 1% din domeniile statului pentru a le administra. Profitul pe care-l obținea trebuia folosit de Casa Regală ca reprezentare, fără să împovăreze bugetul statului. Din cele 1.200 de moșii ale statului, 12 au devenit domenii ale Coroanei.

După completarea sumei necesare reprezentării Casei Regale, între 25 și 40% din profit s-a întors la comunitatea care a făcut-o posibilă. Viața localnicilor de pe Domeniile Coroanei s-a schimbat complet. Pe domeniul regal s-a făcut agricultură, zootehnie și exploatare forestieră ca la carte.

Volumul cuprinde și un studiu de caz – Domeniul Segarcea.

Cu prilejul lansării, doamna Silvia Colfescu, directorul editurii Vremea, declara:

„O carte este un portret. Această carte este portretul regalității. Este portretul unui șir de regi care au avut foarte multe calități, nu numai înțelepciunea și credința ci și generozitatea, altruismul și măreția. O carte este hrană pentru suflet, care poate fi o hrană bună sau o hrană rea. Iar sufletul preia din bunătatea sau din răul hranei ingerate. Deseori, m-am întrebat de ce este schilodit astăzi sufletul poporului român, dar am înțeles că în ultimii 70 ani hrana pe care el a primit-o a constat în minciună și rău. Această carte aduce adevăr și bine sufletului.  Cartea mai este în același timp și o oglindă. În ea se oglindesc chipurile celor care au lucrat la ea. Nu în ultimul rând, în această oglindă se vede chipul antreprenorului român, cel care are deschidere intelectuală, care dorește ca din profit să contribuie la cultura românească.”