50 de semne ale tulburărilor mentale (II). Paranoia / de James Whitney Hicks

Ai știut că este o greșeală să o lași să te convingă să mergeți la restaurant. De cum ai intrat, chelnerii te-au privit în mod ciudat. Ce mare lucru? Ei bine, nu-ți poți permite cei mai la modă pantofi. Câștigi suficient de mulți bani cât să poți mânca în restaurantul lor. Iubita ta comandă meniul special al zilei, fără să întrebe cât costă. Încă nu știe cum merg lucrurile în localul ăsta? Meniurile speciale sunt făcute în așa fel încât să te jupoaie de bani. Întrebi cât costă, iar chelnerul se uită lung la tine. Probabil că acum se va duce înapoi și va face pipi în supa ta. Știi că ai face mai bine să te ridici și să pleci, dar o parte din tine vrea să stea, așa încât să poți striga la el când se va întoarce.

“Toată lumea vrea să te distrugă”

Paranoia este senzația nejustificată că ceilalți vor să-ți facă rău. Cuvântul provine din expresia antică grecească “ieșit din minți” și, la început, a avut un înțeles mult mai larg. Dacă ești “paranoid”, crezi că cineva sau un grup de oameni te înșală, te manipulează, vorbesc pe la spate sau te insultă. În cazurile mai grave, crezi că viața îți este în pericol. Dacă ai un temperament paranoid, probabil că toată viața ți-a fost greu să te înțelegi cu ceilalți. În loc să-ți recunoști propriile greșeli și limite, îi acuzi pe ceilalți când lucrurile merg prost. Dacă

nu ești promovat la serviciu, este pentru că șeful are ceva cu tine. Dacă o întâlnire amoroasă merge prost, este pentru că te-ai combinat cu un derbedeu. Dacă ești arestat pentru că ai condus cu viteză, este pentru că polițiștii au prejudecăți. Se pare că toată lumea vrea să te distrugă.

Îți pierzi cumpătul cu ușurință. Porți pică timp de luni sau chiar ani. Ești gelos și posesiv cu cei pe care-i iubești și te temi că te vor trăda sau, cu prima ocazie, vor găsi pe cineva mai bun decât tine. Îți vei petrece excesiv de mult timp pentru a depune diferite

plângeri sau a iniția procese. Psihiatrii denumesc această perturbare în temperament, tulburare de personalitate paranoidă. Pare un fel de a fi care durează toată viața și care apare la aproximativ 1% din populație.

Urmărit de Papă, KGB și Mafie

Terapeuții cred că paranoia apare dintr-o conștiință de sine exagerată. Ești sensibil la modul în care te văd ceilalți și gândești că te judecă la fel de mult cum îi judeci și tu pe ei. În timp ce-i supraveghezi în permanență pe ceilalți, interpretezi în mod eronat sau exagerat comentariile, gesturile și coincidențele. Atunci când ești apreciat, te simți rușinat sau stânjenit și răspunzi cu furie. (…)

La un moment dat, aproape fiecare pacient cu idei delirante de persecuție ajunge să creadă că există o conspirație împotriva lui. Natura conspirației depinde de cultura în care trăiești. În trecut în țările predominant protestante, era ceva obișnuit pentru pacienții paranoizi să se teamă de puterea Papei. De când s-a încheiat Războiul Rece, pacienții americani par să se teamă mai puțin că ar putea fi ținta KGB-ului, deși aceasta era o idee delirantă obișnuită pe vremea când eram eu în formare. CIA și FBI continuă să fie populare în delirurile persecutorii ale pacienților. Probabil că cea mai obișnuită convingere este aceea de a fi persecutat de Mafie. Am auzit exprimată această temere de pacienți din toată țara, din alte țări, la toate grupele de vârstă și la o mulțime de grupuri etnice. Aceasta este cauzată probabil de popularitatea Mafiei la televizor și în filme.

Sensibil la critici

Dacă ai sentimente paranoide, este puțin probabil să vrei să fii ajutat. Ești mult mai înclinat să dai vina pe ceilalți și să eviți autoreflecția. Cu toate acestea, dacă vrei să fii tratat pentru anxietate sau dacă ești adus la spital de colegi sau familie, ai putea găsi o oarecare alinare. Dacă ai o tendință inadecvată de a privi lumea cu suspiciune și dacă ești dornic să te schimbi, psihoterapia îți poate fi de ajutor. Un terapeut te poate ajuta să încerci să obții o perspectivă diferită asupra interacțiunilor pe care le ai cu ceilalți. Poți învăța să devii mai obiectiv și autoreflexiv, în loc să apelezi la o interpretare paranoidă ori de câte ori ești dezamăgit. Acest fel de terapie nu este unul ușor. Probabil că ești foarte sensibil la critici, iar terapeutul va fi nevoit să îți mențină încrederea și în același timp să-ți pună la îndoială modul de gândire pe care-l folosești de atâta timp.

Dacă ai episoade de paranoia, ca parte a unei boli subiacente cum ar fi schizofrenia, atunci tratamentul potrivit este cel cu medicamente antipsihotice. Antipsihoticele te vor

ajuta să îți calmezi aproape imediat anxietatea și temerile pe care le ai din cauza paranoiei. Totuși, sunt necesare mai multe săptămâni de tratament înainte ca ideea subiacentă (cum ar fi cea de a fi urmărit de Mafie) să înceapă să se domolească și să dispară.

Dacă cineva la care ții suferă de paranoia, ar trebui să-l ajuți să se trateze. Este dificil pentru că el este deja suspicios față de persoanele străine sau investite cu autoritate și foarte sensibil la critici. Ori de câte ori te confrunți cu cineva care este paranoid, va fi nevoie să fii cât de sincer posibil. Persoana iubită va fi în stare de alertă pentru a putea descoperi orice semn de înșelăciune sau manipulare. Este mai bine să-i spui calm cum vezi tu lucrurile și să-i confirmi că nu crezi că este persecutată. E bine să-i spui că îți dai seama că se simte persecutată, dar că tu vezi lucrurile în mod diferit. Subliniază faptul că îți dai seama că este tulburată și că ai vrea s-o poți ajuta cumva. Chiar dacă nu crede că are o tulburare psihică, poate vrea să fie văzută de un psihiatru care s-o ajute să scape de anxietate și de tulburările de somn. Când interacționezi cu cineva care este paranoid, este bine să eviți să-ți exprimi prea mult sentimentele. Dacă te cerți cu el, atunci va crede că ești disperat. Aceasta îi va întări credința că vrei să-l controlezi, și nu să-l ajuți.

Fragment din volumul “50 de semne ale tulburărilor psihice. Ghid accesibil al simptomelor care țin de psihiatrie și ce ar trebui să știți despre acestea”, de James Whitney Hicks, trad. de Cristina Spătaru, Editura Trei, 2012, volum în curs de apariție. (Intertitlurile aparțin redacției.)