7,9% dobanda la trei ani. Cat si la cinci ani

Ministerul Finantelor si-a vandut ieri emisiunea de obligatiuni cu scadenta la trei ani, in suma de 600 miliarde de lei, la o dobanda de 7,9% pe an. Cuponul este identic cu cel de la obligatiunile pe cinci ani, cu dobanda fixa, lansate saptamana trecuta. La precedenta licitatie pentru scadenta de trei ani, din noiembrie 2004, dobanda a fost de 10,9%, ceea ce inseamna ca intr-un interval de trei luni dobanda a ajuns cu nu mai putin de trei puncte procentuale mai jos, in conditiile excedentului de lichiditate de pe piata.

Cererea investitorilor a depasit de aproape sapte ori valoarea emisiunii programate de Finante, insa nu a fost acceptata suprasubscrierea.

Proportia supralichiditatii este data de faptul ca tot ieri Banca Nationala a atras de pe piata aproape 25.000 de miliarde in depozite la o luna, pentru care a oferit o dobanda de maximum 11,74% pe an.

Cu emisiunea de ieri, suma scoasa din piata de Ministerul Finantelor se ridica la 1.600 miliarde de lei, dupa ce o luna intreaga nu a vandut nici o obligatiune.

In aceste conditii, pe piata s-a creat un puternic dezechilibru intre cerere si oferta, care impinge nivelurile de dobanda pana la minimuri extreme, nejustificate de fundamente economice. Foamea de instrumente de plasament este accentuata de interesul investitorilor straini de a se pozitiona pe piata locala pentru a profita de dobanzile inca mari fata de ceea ce se poate gasi in tarile vecine.

De altfel, este putin probabil ca entitati romanesti – mai ales banci – sa-si plaseze banii pe termene de trei si cinci ani la niveluri atat de scazute de dobanda, in lipsa unui scenariu realist de scadere a inflatiei intr-o masura suficienta pentru ca investitia sa fie cat de cat rentabila.

Pe de alta parte, piata este foarte saraca in instrumente pe termen scurt, cu exceptia celor oferite de BNR – depozite la o luna si certificate de depozit cu scadenta la trei luni.

Analistii le recomanda pe acestea din urma drept cele mai sigure in conditiile in care, in a doua jumatate a anului, se contureaza posibilitatea unei reveniri a dobanzilor pentru contracararea presiunilor inflationiste.

In prima jumatate a anului, tendinta de scadere a dobanzilor este sustinuta de interesul BNR de a reduce astfel atractivitatea plasamentelor in lei pentru capitaluri straine speculative.