7 miliarde de euro pentru România. Cu condiția să colectăm cât Bulgaria

Dacă ar fi să colectăm măcar cât reușește să strângă Fiscul din Bulgaria, bugetul României ar beneficia de un binevenit surplus de venituri în cuantum de aproximativ 7 miliarde de euro. Nivelul de colectare a taxelor și impozitelor a ajuns în România la 31-32% din PIB, în timp ce Bulgaria se apropie de 35%, iar media statelor membre UE este de 40%. Bulgaria colectează 80% din TVA față de 52% la noi. Asta înseamnă o diferență de 4 miliarde numai din TVA. Per ansamblu, diferența de colectare este de 7 miliarde de euro. Altfel spus, dacă în România procentul de colectare a taxelor ajunge măcar la nivelul bulgarilor, ar fi bani suficienți pentru investiții ce ar crea locuri de muncă și pentru cofinanțare pentru proiecte finanțate din fonduri europene.

Decizia de a face din colectare o prioritate este una politică. Restructurarea ANAF a fost o măsură necesară, dar nu suficientă. Dacă ANAF va fi împănat cu numiri politice și nu cu profesioniști, această transformare nu va fi decât una de formă fără fond. Combaterea evaziunii este esențială pentru stimularea competitivității și asigurarea de resurse pentru susținerea serviciilor publice esențiale ale țării. Și, mai mult, fără colectare nu va fi spațiu pentru atât de necesara scădere a fiscalității.

Discuțiile care au loc în aceste zile între delegația FMI și autoritățile române se constituie într-un reper esențial pentru ceea ce înseamnă dinamica economiei românești pentru anul 2014 și chiar pentru următorii ani. Deciziile din zona economică au o marjă de eroare foarte mică, iar orice hotărâre asumată în prezent poate avea un impact puternic nu numai asupra evoluțiilor imediate, cât mai ales pe termen mediu și lung. De aceea, este nevoie ca deciziile să fie foarte atent cântărite, asumate cu maturitate și, mai ales, concepute în afara jocurilor politice și electorale de moment.

Runda de negocieri cu FMI pornește, în mod evident, de la realitățile actuale ale economiei românești. Dacă, în ceea ce privește macrostabilitatea, 2013 a fost un an de consolidare, 2014 ridică în fața decidenților noi provocări.

La sfârșitul anului anterior, România a fost nevoită să apeleze la o rectificare bugetară negativă pentru a acoperi găurile generate în buget de nivelul nesatisfăcător al colectării taxelor și impozitelor. Chiar dacă s-a reușit ca această rectificare să nu afecteze proiectele mari de investiții sau prioritățile sociale, evitarea repetării unui scenariu similar este absolut necesară.

Eficiența sistemului de colectare bulgar este rezultatul cumulativ al mai multor factori. Discutăm despre o politică rațională de relaxare fiscală, care stimulează conformarea voluntară și creează un climat favorabil atragerii investitorilor, dublate de o capacitate crescută a Fiscului de a-și adecva structura birocratică la cerințele creșterii gradului de colectare.

Dincolo de acest model, trebuie să avem în vedere și factorii specifici economiei românești care favorizează evaziunea fiscală. România nu va reuși să scape de evazioniști atâta vreme cât are în legislație portițe pe care noii băieți deștepți le pot specula pentru a prejudicia statul. Un studiu recent al Coface arată că un număr important de firme sau companii care au solicitat intrarea în insolvență în 2013 înregistrau în realitate profit. Altfel spus, pentru a nu-și plăti taxele și impozitele datorate, acești agenți economici intră în procedură de insolvență. Pierderile generate nu se reflectă doar în visteria statului, ci afectează negativ și stabilitatea financiară a partenerilor economici. Ca urmare, scăpările din legislația specifică au un efect de bulgăre de zăpadă asupra întregii economii.

În sfârșit, o altă provocare esențială care se află în fața economiei autohtone în 2014 este legată de stimularea cererii și crearea de locuri de muncă. Nu întâmplător tratez cumulat aceste două elemente, între ele existând, în opinia mea, o relație de cauzalitate.

Concepția de „austeritate“ a politicilor economice de dreapta a lăsat urme adânci în structura economiei românești, pe fondul recesiunii globale. Ani la rândul, măsurile de stimulare a sectoarelor economice cu valoarea adăugată mare, și în special a industriei, au fost insuficiente. În același timp, ne-am confruntat cu o scădere accentuată a consumului intern, în contextul crizei economice.

În ultima perioadă putem constata un anume reviriment al producției industriale, semn că schimbarea de macaz ideologic în politicile guvernamentale este de bun augur. 2014 trebuie să însemne continuarea de o manieră convingătoare și rațională a măsurilor destinate reindustrializării României. Agricultura, sectorul construcțiilor și exporturile de materii prime brute pot fi în continuare vectori care să susțină creșterea economică. Însă, dacă vrem substanțial mai multe locuri de muncă, atenția să fie concentrată pe dezvoltarea unor noi ramuri industriale. Aici putem miza pe stimularea acelor sectoare moderne și inovative, în concordanță cu nevoile actuale ale pieței. În același timp, trebuie să avem în vedere ca aceste politici cu efect direct să fie suplinite de o sprijinire adecvată a creșterii cererii interne. Doar astfel România poate să ajungă la un nivel de dezvoltare concordant cu așteptările cetățenilor.

Președintele Hollande a anunțat un Pact de Responsabilitate pînă în 2017 în care se anunță o reducere de fiscalitate pentru firme de 30 miliarde de euro, în contrapartidă cu crearea de locuri de muncă și cu un „șoc al simplificării“ procedurilor administrative și birocratice.

De la micro-mangament la politica economică și fiscală, a sosit clipa regândirii politicii economice a României, inclusiv a pârghiilor de politică economică națională. Și în sectorul bancar și în zona creării de fonduri de private equity și a unui fond suveran sau a unei bănci pentru infrastructură, a sosit clipa unei mutații de gândire și viziune economică, care să conțină mai mult patriotism economic, îndrăzneală în soluțiile de finanțare a economiei și în asumarea „lecțiilor învățate“ ale crizei.

Și astfel, forța de muncă bine pregătită din România nu va mai lua drumul Occidentului, atrasă de un miraj care încet-încet se destramă. Cu inteligență, cu inovație, cu voință politică și cu seriozitate se poate trăi decent și civilizat și la noi acasă, în România.

Acesta va fi ultimul acord cu FMI. Același este și cazul Poloniei, al cărei premier a anunțat însă obiectivul național pentru următorii 10 ani: Polonia în primele 20 de economii ale lumi. Noi putem colecta măcar cât Bulgaria?

Articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 27.01.2014