A credita sau a nu credita?

Câteva articole recent apărute în presa din România au ridicat problema capacității și dorinței băncilor locale de a acorda împrumuturi. De asemenea, asistăm la dezbateri ample și schimbări legislative care privesc corectitudinea și simetria prevederilor contractuale cu clienții.

Aș dori să încep de la premisa că băncile nu pot progresa ca urmare a sărăciei, declinului economic și nemulțumirilor sociale. Modelul de business al băncilor depinde în mod direct de creștere și prosperitate, ceea ce înseamnă că nu se poate dezvolta în lipsa acestor condiții. Prin urmare, suntem susținătorii cei mai naturali ai creșterii prosperității. Din punct de vedere istoric, și poate că destul de adevărat, se poate spune că băncile au crescut prea repede, chiar în mod nechibzuit, iar acum plătesc ptrețul. Printr-o analiză retrospectivă a ceea ce s-a întâmplat, putem recunoaște produse posibil inechitabile, reprezentanți de vânzări iresponsabili și evaluări incorecte ale riscurilor. Concomitent, aș dori să punctez, în mod respectuos, că tot băncile au fost, în același timp, direct responsabile și pentru o bună parte din creșterea înregistrată în trecut, ajutând la crearea unei clase de mijloc antreprenoriale, facilitând dezvoltarea exporturilor României, sprijinind mii de familii să devină proprietari ai unor case mai noi sau mai bune, iar lista aceasta ar putea continua. Da, plătim în prezent prețul pentru unele dintre problemele pe care ni le-am atras singuri asupra noastră, însă dificultățile noastre nu sunt limitate doar la acestea.

În prezent, ne confruntăm cu critici și contra-argumente. Suntem acuzați că dorim să sufocăm economia prin intermediul unor măsuri draconice. Deci care este situația noastră actuală și încotro ne îndreptăm? În primul rând, oferta de credite și împrumuturi mai ”avantajoase” se află sub influența mai multor factori, despre care aș dori să vorbesc deschis. Permiteți-mi să încep cu factorii care influențează oferta și pe care bancherii îi calibrează. Prima variabilă se referă la disponibilitatea noastră de a credita. Iar aici, vă rog să luați notă de faptul că în cadrul fiecărui comitet pentru creditare din BCR ne preocupăm să susținem dezvoltarea infrastructurii românești și buna absorbție a fondurilor europene. Suntem deschiși să ne implicăm în chestiunea parteneriatelor publice-private (PPP) pentru a accelera dezvoltarea țării. Și, de asemenea, suntem cu adevărat dedicați și dispuși să susținem IMM-urile. Într-o singură frază ne dorim să finanțăm economia REALÂ și să obținem o ”creștere sănătoasă”. Dar cum se aliniază economia REALÂ la acest obiectiv? Și cum se aliniază cadrul legal? Avem nevoie de o discuție onestă, bazată pe fapte, despre modul în care elitele desemnate pot reporni motorul creșterii economice, printr-o contribuție clară și prin asigurarea unor condiții solide, care să extindă oferta de credite și să deschidă porțile dezvoltării.

Să începem de la nivelul micro – trebuie să luăm în considerare situația în care se află firmele și sectoarele economice. Din păcate, dacă verificăm acest aspect, multe firme arată în prezent precum băncile – au capital puțin și multe datorii. Cu toate acestea, băncile se află în poziția de a judeca la rece creditarea pe bază de active asigurate de încrederea în existența unor fluxuri de numerar viitoare. Creditele trebuie rambursate pentru ca să putem opera în continuare. Iar creditele nu pot fi acordate decât în condițiile unor cifre de afaceri solide, atât din trecut cât și estimate pe viitor. Din nefericire, multe firme nu sunt într-o situație care să le permită să ia un credit. Situația face necesară solicitarea mai multor garanții și unui sprijin puternic al acționarilor. În instituțiile bancare, acest fapt se reduce la „Sfantul Graal” al solicitării unor garanții de calitate, al sprijinului explicit al acționarilor și al transparenței față de bancă. DA, este adevărat că multe firme tind să aibă acess limitat la fonduri noi, mai ales dacă banca nu poate obține condiții confortabile sau nu are încrederea că proprietarul unei anumite afaceri este pregătit să își susțină el însuși afacerea respectivă. Și DA, de multe ori, acționarii care au CAPACITATEA de a-și susține firmele sunt destul de reticenți. Și DA, ne este teamă de pierderi viitoare excesive și este de datoria noastră să le evităm. Iar ultimul DA, se referă la nevoia de a schimba în mod dramatic situația. Cu totate acestea, transferarea întregii responsabilități către bănci nu va rezolva nimic; nu stă în putința noastră. Trebuie pur și simplu să lucrăm împreună – guvernul, sectoarele economice și mediul bancar. 

În pofida declinului soldului creditelor, BCR încă susține o cincime din economia românească prin intermediul creditării. Din păcate, un sfert din acest volum se află fie în insolvență, fie în incapacitate de plată. Și, cu parere de rău, nu noi am cauzat această situație – criza s-a răspândit în economie ca un foc mistuitor fără a ține cont dacă am făcut sau nu treabă bună în trecut. Situația este aproape identică în întregul sectorul bancar. Există totuși și o veste bună în toate acestea; posibilele pierderi din credite neperformante au fost acoperite prin capital suplimentar (subliniez, suplimentar) și provizioane noi constituite de către BCR de-a lungul ultimilor trei ani sau chiar anterior. Ca să ofer date concrete, BCR a realizat profituri cumulate de 4,54 miliarde de RON de la privatizarea sa, în 2006. Acționarii băncii au primit 1,5 miliarde de RON sub formă de dividende în această perioadă și au păstrat 3 miliarde de RON sub formă de capital pentru creștere, fiind încrezători în potențialul și prosperitatea viitoare ale României. În plus, tot aceiași acționari au investit 3,25 miliarde de RON sub formă de capital adițional și împrumuturi subordonate pentru dezvoltarea afacerii bancare din România. Așadar, orice discuții sau dubii privind angajamentul nostru sunt nefondate. Noi, BCR și Erste Group, avem încredere în viitorul României și demonstrăm acest lucru prin fapte. Suntem stabili, puternici, și gata să sprijinim economia. Este și România gata să susțină și să încurajeze băncile pentru ca acestea să aibă un mediu stabil și de încredere?

Băncile au nevoie de previzibilitate și stabilitate. Acest lucru este îndeosebi adevărat pentru cadrul legal și pentru capacitatea acestuia de a proteja (exact, de a proteja) drepturile creditorilor. Nu suntem altceva decât fabrici care produc mii de promisiuni de plată (IOU-s – I owe you) sperând că abilitatea noastră de a le colecta va fi ușoară și ferită de obstacole. Toată nesiguranța legală privind contractele care pot fi modificate cu forța în viitor va avea un preț enorm pentru distribuirea capitalului prin intermediul băncilor.

Este irelevant dacă asemenea temeri privind nesiguranța se referă la trei bănci sau la toate băncile. Permiteți-mi să dau exemplul industriei energiei regenerabile, unde sute de milioane de euro au fost împrumutate doar pentru ca mai apoi să apară obligația de a face față unei situații volatile și imprevizibile în ceea ce privește fluxurile de numerar viitoare. În plus, trebuie să fac referire și la situația în care băncile s-ar putea confrunta cu riscuri enorme privind activitatea de creditare a persoanelor fizice din trecut. Stabilitatea cere, înainte de toate, suport instituțional și guvernamental pentru a preveni schimbarea regulilor în mijlocul jocului. Dacă transferăm capitalul băncilor către campionii auto-proclamați ai consumatorilor oprimați, riscăm să pierdem cu toții. Și dați-mi voie să subliniez faptul că eu însumi pledez pentru corectitudine, transparență și simetrie în relațiile contractuale. Cu toate acestea, deschiderea trecutului doar va îngreuna situația, mai ales privind situația prin prisma multor altor incertitudini pe care acest gen de legi le generează. Da, cred că băncile trebuie să se schimbe, și că protecția consumatorului trebuie să fie sacră, în contradicție, totuși, cu doar a face bogați câțiva indivizi foarte inteligenți.

Elementul care nu se află sub controlul nostru este, însă, un nou cadru de reglementare, complet diferit, mai strict și mai restrictiv în ceea ce privește riscurile pe care Banca ar trebui să și le asume. Având în vedere faptul că, în prezent, capitalul este o marfă limitată, rară și scumpă, băncile sunt prudente față de creditarea care necesită constituirea de rezerve suplimentare. Vă rog să nu mă înțelegeți greșit, de cele mai multe ori mă aflu de partea reglementatorului și nu am nicio problemă în a admite că băncile trebuie să își îmbunătățească fundamental modelul de business pentru a răspunde nevoilor societății. Concret, problema care se pune în prezent este cât capital trebuie să avem pentru a acoperi riscurile pe care ni le asumăm. O mare parte a capitalizării existente, care este de fapt dublă în raport cu ceea ce înregistrează băncile de pe alte piețe, răspunde problemei împrumuturilor neperformante (NPL). Iar acest capital este blocat în bănci datorită cadrului inadecvat privind insolvența și procesele aferente. Avem în experiența noastră trecută sau mai recentă cazuri ”de groază” în care activele care garantează împrumuturile tind să se topească de-a dreptul, erodate de decenii de procese în tribunale. Dacă creditorii securizați sunt ajutați să preia rapid controlul și să valorifice activele, atunci acestea vor fi repuse în uz productiv rapid, iar băncile vor fi capabile să marcheze pierderile aferente, să le absoarbă și să își facă treaba mai departe. Băncile au nevoie de procese sigure, transparente și centrate pe creditor, pentru a putea absorbi pierderile și pentru a putea merge înainte. De asemenea, industria bancară are nevoie de posibilitatea de a amortiza împrumuturile neperformante în conturi extra-bilanțiere și de a urmări debitorii aferenți dintr-o altă poziție contabilă. În cele din urmă, trebuie să fim cu toții pragmatici cu privire la ceea ce ne dorim în ansamblu. Dacă băncile pierd mereu atunci când lucrurile merg rău, nu va exista nicio creștere. Este atât de simplu. Oricât de nepopular este să spunem la nivel politic ”susțin industria bancară”, acesta este de fapt lucrul care trebuie făcut pentru a genera încredere în bănci și pentru a atenua teama noastră de a ne asuma riscuri.

Date fiind temerile băncilor, nu sunt de acord cu ideea că performanța economică este o variabilă care depinde de disponibilitatea băncilor de a oferi credite. Haideți să încercăm să cădem de acord că ÎNCREDEREA și STABILITATEA sunt principalele motoare ale creșterii, ce se reflectă în dorința gospodăriilor și companiilor de a lua împrumuturi. Iar dacă ÎNCREDEREA și PREDICTIBILITATEA sunt factori esențiali de care depinde viitorul, atunci haideți să acționăm ÎMPREUNÂ pentru a obține acest lucru. Cred că putem obține performanțe mai bune în ambele direcții.  Mulți oameni de afaceri de succes pe care îi întâlnesc par să nu aibă încredere în viitor datorită climatului de nesiguranță internă și externă. Indivizi și companii ezită să investească datorită lipsei de încredere și trebuie să schimbăm acest lucru împreună. Oricât de blamați ar fi bancherii pentru greșeli din trecut, chiar și ei au nevoie de încredere și poate chiar mai mult decât antreprenorii, întrucât ei trebuie să fie mult mai atenți. Dificultățile economice prin care trecem cu toții își au originile în îndatorarea excesivă din trecut și în actuala stare de neîncredere. Părerea mea este că guvernul, industria și organele de reglementare ar trebui să cadă de acord asupra a 12 măsuri concrete menite să construiască încredere și să acopere falia dintre nesiguranța și teama pe care le resimțim, pe de o parte și încrederea de care avem nevoie, de cealaltă parte. În lipsa unei platforme concrete care să ne permită să punem în practică un adevărat PACT AL ÎNCREDERII, totul ar putea să se transforme într-o dezamăgire și mai mare.

În acest sens, subliniez din nou că singura cale, prin care BCR poate să iasă din marasmul pierderilor provocate de portofoliul de credite neperformante, este creșterea creditării. În cadrul băncii noastre toată lumea înțelege această ecuație simplă, iar acest lucru este valabil și pentru managementul nostru din Viena. Dată fiind amploarea capitalului alocat pentru a susține Banca, suntem într-o poziție favorabilă creșterii. Ne dorim să creștem, dar pentru aceasta avem nevoie de încredere și predictibilitate. Într-adevăr, în acest moment trecem printr-o restructurare menită să ne ajute să prosperăm în viitor. Strategia noastră vizează schimbarea structurii costurilor și revitalizarea Băncii. Sper că într-un viitor nu atât de îndepărtat, eforturile pe care le facem acum să ne ajute să  devenim mai competitivi și să aducem mai multă valoare atât acționarilor cât și partenerilor noștri. Nu suntem singurii care ne confruntăm cu aceste provocări, sper doar că ne diferențiem prin sinceritatea privind rapiditatea cu care ne dorim să le rezolvăm cu succes. Și sper că vom deveni unul dintre pilonii de dezvoltare, prosperitate și stabilitate în România. În acest context, pot fi de acord că orice restructurare împiedică agilitatea și agresivitatea comercială a băncii. Acesta este, însă, prețul pe care trebuie să îl plătim acum pentru viitorul nostru.

Întrucât nu putem schimba trecutul, trebuie să schimbăm viitorul prin dezvoltarea unui cadru sustenabil. Haideți să începem să lucrăm pe soluții pragmatice. Suntem deschiși și dornici să creștem împreună, dar nu putem repeta performanțele trecute. Așadar, vă invit să apelați la noi. Vom face tot posibilul pentru a  ne dezvolta împreună. Iar eu sper și îmi închipui că un lider politic puternic sau mai mulți lideri puternici vor avea curajul să spună clar: ”De dragul țării noastre, pentru prosperitatea și valorificarea potențialului României, trebuie să avem un parteneriat solid și stabil. Ne vom susține băncile și vom crea un cadru de reglementare astfel încât orice excese comise în trecut să nu se repete vreodată. În același timp, vom căuta să construim încredere și predictibilitate printr-o simetrie a drepturilor între creditori și debitori, predictibilitate la nivelul impozitării și măsuri care să susțină creșterea în sectorul privat și investițiile în sectorul public. Misiunea cheie a unui asemenea parteneriat este de a clădi prosperitate, creștere economică, de a eradica sărăcia și de a restabili încrederea în viitor.”

Cred cu tărie că avem nevoie de un astfel de parteneriat deschis și puternic pentru a reuși împreună.