A fi sau a nu fi.....bugetar

Citeam deunăzi o postare a unui mic antreprenor român în ZF despre aventurile sale cu birocrația si sistemul administrației publice din România, care, știm cu toții generează extrem de mult frustrări tuturor. O astfel de aventură îl face pe omul respectiv să conteste pe de-a întregul nevoia de un astfel de sistem administrativ, nevoia de a-i plăti decent pe simpli executanți care îl servesc, și, defapt, îl impinge spre o ușoară tendință de “ură” de clasă, față de bugetari.

Postarea cred eu, este destul de consistentă ca și informații, cu multe din ele și eu sunt perfect de acord, există multe exagerări în ceea ce privește birocrația sau cumulul de adrese și hârtii necesare pentru operațiuni economice din cele mai simple și mai frecvente, lucru care, este clar, deranjează pe oricine.

Mă întristează însă mult reacția multor români, nu faptul că un antreprenor nu se simte sprijinit sau ajutat de acest sistem public, sau de oamenii simpli, ca și el, care îl deservesc, lucruri pe care sunt convins că cei mai mulți dintre noi le-am simțit uneori, ci faptul că am văzut cu uimire cum extrem de multe persoane, la îndemnul lui ușor disimulat, reușesc chiar să identifice în acești oameni simpli, de la ghiseele administrației publice, sau din birouri, sursa insucceselor noastre naționale, sau măcar piedici importante în calea progresului nostru, care pur si simplu, așa cum vedem cu toții, nu mai vine….

Motivul pentru care am decis să scriu acest articol este dorința de a face puțină lumină în acest ungher al Administrației, și de da o altă nuanță, bazată pe lucruri clare, deloc subiective, dezbaterii.

În prelegerea sa, autorul postării, se declară (coincidență…sau nu) un simpatizant al unui partid de dreapta din România, partid care, iarăși, coincidență, sau nu, este chiar la guvernare, într-o perioadă extrem de dificilă, care aduce foarte mult cu perioada dinaintea dezastrului care a aruncat la groapa de gunoi a istoriei, un alt mare partid din România, Partidul Țărănist, după o Guvernare care se aseamănă din multe motive celei actuale, daca ne referim la “succesurile” mărețe înregistrate.

Iarăși, coincidență sau nu, mulți din oamenii actualei Guvernări, se găseau în băncile Puterii și in perioada respectivă, unii mai în față, alții, mai în spate, dar tot acolo, oricum.

Sunt multe idei de dreapta care se profilează din această postare, idei pe care nu vreau să le contrazic, idei pe care însuși Președintele le folosește de câte ori trebuie să explice incapacitatea Statului pe care îl conduce de a ajuta, câtuși de puțin, cetățenii plătitori de taxe și impozite, prin programe de sănătate, educație eficiente, prin construcția de autostrăzi, prin atragerea de investitori, prin implimentarea de programe de dezvoltare durabilă.

De fiecare dată când aceste lucruri vedem că nu se întâmplă, deși banii adunați la buget sunt cheltuiți cu o frenezie care sfidează de multe ori orice limită, căci stim cu toții că am aruncat miliarde de euro pe autostrăzi care nu există, că am asfaltat de sute de ori aceleași drumuri naționale care mereu sunt pline de gropi, că medicii ne pleacă pentru că nu ii plătim decent, deși cheltuim milioane de euro pe dotări medicale pe care nu are cine să le folosească, și câte si mai câte.

Acum, tot ca și idee de “dreapta” se aruncă vina pe existența unui număr prea mare de bugetari, care secătuiesc bugetul național, cu salarii de 1.000 de lei, la nivel de studii superioare!

Sigur, ideea prinde, pentru că noi ca popor avem o înclinație spre distrugere pronunțată. E ușor de remarcat că este mult mai ușor să aduni laolaltă români pentru a strica ceva, decât pentru a construi. Că românii și la alegeri de obicei schimbă, nu susțin ceva ce le-a plăcut, pe cineva care a făcut ceva pentru ei.

Românii votează în schimb cu veselie orice promisiune abracadabrantă de genul celor 50.000 de specialiști, Dreptate pentru toți, Adevăr cât cuprinde, pensii de 1.000 de euro, și mai nou, se pare, ar vota și o promisiune de concediere a bugetarilor, sau chiar de muncă silnică pentru țară.

Să ne întoarcem la ideile și partidele de “dreapta” și la situația cu numărul bugetarilor.

În anul 2000, Administrația Publică, pentru că defapt despre asta discutăm când ne referim la bugetari, dacă vrem să fim coerenți și corecți, număra la nivelul întregii țări aproximativ 146.000 de persoane.

În cei 4 ani de guvernare de “stânga” PSD, numărul acestora a crescut ușor, până la 158.000 de salariați. Nu trebuie însă să uităm că în această perioada PIB-ul României a crescut cu aproape 30%, iar numărul bugetarilor din administratie, cu doar 8%.

A urmat apoi o Guvernare clasică de “dreapta”, în care PDL și PNL au avut mână liberă. Rezultatele acestui tip de guvernări sunt fără de echivoc: în 2009 în România existau 234.000 de bugetari, adică o creștere de aproape 50%. Date ZF http://www.zf.ro/infografice/numarul-functionarilor-publici-evolutie-sursa-ins-8881858

Dacă discutăm de nivelurile salariale, atunci creșterea este și mai mare, pentru că salariile au crescut din 2004 (venit net mediu la Stat de aprox. 150 euro) până în 2009 (venit net mediu la Stat de 340 euro), avem o creștere deci de 126%!! Date ZF http://www.zf.ro/eveniment/statul-da-afara-326-000-de-bugetari-pana-in-2015-primii-150-000-pleaca-acasa-anul-viitor-este-de-ajuns-4802029/

Păi atunci, cum vine asta cu politica mincinoasă de dreapta dusă de PDL și PNL, atunci când chiar erau extrem de apropiate în Guvernarea țării?

Eu cred că aici nu e vorba de politică de Stânga sau Dreapta, ci pur și simplu de incompetență, de hoție, de dorința de mituire a susținătorilor, de risipă a banului public, de proastă administrare a țării, care se vede și din aceste evoluții, sub Guvernarea unor așa zise partide de “Dreapta”.

Să ne amintim și de faptul că, deși în perioada 2004-2011 bugetul României a urcat de la 25 mld euro în 2004 la 50 mld euro în 2011, banii fiind cheltuiți chiar cu surplusul unor uriașe împrumuturi de la FMI, România nu are decât vreo 200 de km de autostradâ în plus, pe care, în mare parte nu îi folosește nimeni, pentru că sunt răsfirați aiurea prin țară, nici o rută intens circulata nefiind finalizată în proporție mai mare de 10%.

Revenind la numărul Total de angajați de la Stat, care include de această dată și Sănătatea, Educația, Armata și Poliția, vorbim de aproape 1.2 mil de persoane.

Dacă ne comparăm cu Germania, care are direct și indirect, aproximativ 4,7 mil. de angajați plătiți din Bugetul de Stat, adica aproximativ 60 de angajați la mia de locuitori, în România acest raport este acum de DOAR 63 persoane la mia de locuitori, urcând din 2000 până acum la de la aproximativ 40 de persoane la mia de locuitori în 2000 (adica vreo 850.000 de angajați atunci), la nivelul actual. (http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Public_employment_statistics_-_Germany )

ATENȚIE: de această creștere nu este vinovată doar angajarea de noi oameni în sistem, ci și plecarea a peste 2 mil de români din România, pentru că acest număr se împarte acum la 19 mil și nu la 21-22 mil atunci.

În Franța avem 5,3 mil de persoane, adica aproximativ 80 de persoane la mia de locuitori. Iarăși România este în avantaj. http://www.zf.ro/eveniment/statul-da-afara-326-000-de-bugetari-pana-in-2015-primii-150-000-pleaca-acasa-anul-viitor-este-de-ajuns-4802029/

În Ungaria avem 600.000 de persoane angajate la Stat, deci aproximativ tot 60 de persoane la mia de locuitori ca și în România.

Problema reală nu este deci numărul sau chiar nici nivelul de salarizare al bugetarilor, care trebuie să fie suficient pentru a atrage oameni valoroși și a nu încuraja corupția.

Problema noastră rezidă din proasta organizare legislativă a sistemului Administrației Publice, din procedurile învechite, din incompetența multor Directori și Miniștri numiți în timp pe criteriul investiției făcute în Partid și nu al competenței, pe introducerea de oameni manipulabili în sistem, așa cum arătam cu altă ocazie.

Știați de exemplu că majoritatea Bugetarilor au câștigat în Instanță drepturile salariale luate de Guvernul Boc din 2010, dar Guvernul refuză să le plătească? Vorbim de același Guvern care a acceptat și onorat tot felul de retrocedări dubioase pronunțate de diverse Instanțe, pentru tot felul de samsari ai mafiei imobiliare, care au cumpărat sau procurat pe diverse căi la limita legii tot felul de dosare de la fosti proprietari de drept care nu aveau puterea și relațiile să învingă cu Statul?

Se aplică deci Legea în România la fel pentru toți? După cum vedem, nu prea. Haideți măcar să nu fim și noi părtași acestei nedreptăți.

Eu cred ca oprobiul acesta public față de Bugetari nu are decât rolul de a ne abate de adevăratele probleme, de la schimbarea adevăratelor tare din România, și de a ne face mai ușor de manipulat.

România a mai trecut prin anii ’50 printr-o experiență de acest gen, românii fiind manipulați politic ordinar pentru a dezvolta o “ură” de clasă față de “capitaliștii” de atunci, fie că ei se numeau chiaburi, industriași sau chiar și intelectuali cu stare. Ce ne-a adus asta atunci? aproape 45 de ani de comunism feroce și pierderea valorilor naționale.

ATENȚIE: istoria are tendința să se repete, mai ales atunci când oamenii simpli nu o cunosc iar liderii o ignoră pentru interese meschine de moment.