Acceptă românii contracte temporare de muncă? Doar pentru bani mai mulți

Chiar și așa, contractele pe termen lung sunt în continuare preferate de români, 61% dintre aceștia optând pentru această formă de angajare. Aproape două treimi (61%) din salariații români ar prefera să lucreze cu contracte pe perioadă nedeterminată, mai arată rezultatele sondajului efectuat în perioada noiembrie-decembrie 2010 pe un eșantion de 270 de angajați.

Adrian G., 23 ani, este proaspăt absolvent al Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor a Universității “Alexandru Ioan Cuza” din Iași. La începutul acestui an a renunțat la jobul pe care îl avea în Iași și s-a angajat ca asistent în cadrul departamentului de recrutare

într-o multinațională americană. El nu este deranjat de faptul că a semnat un contract pe perioadă determinată de 6 luni, acest lucru făcând parte din “bucătăria internă” a companiei.

“Am fost angajat prin intermediul unui agent de muncă temporară, iar contractul pe perioadă determinată a fost un mijloc de a «fenta» sistemul intern al companiei, în condițiile în care aprobările pentru noi locuri de muncă vin tocmai din Statele Unite”, a spus Adrian.

“E un compromis pe care nu ți-l permiți după o anumită vârstă”

Nu de aceeași părere este însă Florin Popa, 30 de ani, economist la o multinațională din domeniul bunurilor de larg consum.

“A lucra cu un contract pe perioadă determinată mi se pare un compromis pe care nu mi l-aș putea permite după vârsta de 25 de ani. De la o vârstă simți nevoia unei stabilități mai mari și a unei continuități în muncă”, a spus Popa.

În egală măsură, când vine vorba de alegerea unui loc de muncă, rolul tipului de contract semnat prezintă mai puțină importanță ca în trecut.

Contractele de muncă pe perioadă determinată reprezintă unul dintre cele mai controversate subiecte discutate în ultima perioadă, având în vedere că în proiectul de modificare a Codului muncii, aflat încă în dezbatere, sunt prevăzute articole care ar flexibiliza formele de angajare. Spre exemplu, una dintre noile prevederi propuse de investitorii străini – cei care au elaborat proiectul de modificare a Codului muncii – prevede folosirea contractelor temporare pe o perioadă mai lungă de timp (de la doi ani, cât e în prezent, până la trei ani), ceea ce a creat o serie de nemulțumiri în rândul unor angajați care susțin că o astfel de măsură încurajează “nesiguranța” la locul de muncă.

“România trebuie să înțeleagă faptul că un contract de muncă nu este o «căsătorie pe viață», ci o reglementare legală a relației dintre angajați și angajatori. Contractele pe perioadă determinată nu ar duce la o vulnerabilizare a pieței muncii, ci ar reflecta dinamica lumii în care trăim. Dinamica tehnologiilor trebuie să ne oblige să percepem munca drept un proiect flexibil”, este de părere Sorin Faur, coordonator regional al departamentului de resurse umane al companiei de audit și consultanță BDO Balkans, funcție din care coordonează activitatea din 7 țări.

Pe de altă parte, Ivana Vacoková, managerul general pentru România al Grafton Recruitment, susține că românii preferă contractele pe perioadă nedeterminată pentru a avea siguranța locului de muncă, acesta putând fi denunțat unilateral de către angajator numai pe baza unei motivații legale. România se află pe ultimele locuri în Europa în ceea ce privește ponderea pe care o are forța de muncă temporară din numărul total de salariați, care este în prezent sub 0,5% dintr-un total de 4,5-5 milioane de angajați. În state dezvoltate precum Marea Britanie sau Franța angajatorii preferă astfel de contracte de muncă pentru că sunt mai flexibile, în aceste țări numărul de angajați temporari reprezentând chiar și 4,5% din totalul de salariați.

Totuși, angajarea în regim temporar oferă angajatorului posibilitatea de a renunța mai ușor la acest tip de contracte în cazul în care producția scade, nefiind obligat să negocieze cu angajații pachete compensatorii sau să negocieze cu sindicatele procesul de restructurare.

Distanța până la birou nu mai e criteriu de selecție a jobului

Studiul Grafton mai arată că românii manifestă în continuare disponibilitatea de a se muta cu serviciul în afara țării, 71% dintre respondenți susținând că ar accepta o mutare în străinătate, primul motiv care contează în luarea deciziei fiind salariul, al doilea posibilitatea de a pleca împreună cu familia și abia apoi oportunitățile de dezvoltare personală.

Menținerea procentului ridicat al persoanelor care ar migra în afara țării – dacă locul de muncă ar impune acest lucru – se datorează în primul rând posibilităților de promovare în carieră.

“De multe ori aceste șanse nu există pe piața locală. Posibilitățile de dezvoltare a carierei ori lipsesc, ori sunt net inferioare celor de peste hotare, unde și salariul ar fi semnificativ mai mare”, a mai spus Vacoková.

Spre deosebire de perioada 2007 – 2008, când românii își alegeau locul de muncă în funcție de distanța pe care o aveau de parcurs de acasă la birou, în prezent localizarea biroului în raport cu locuința nu joacă un rol determinant în căutarea unui loc de muncă: 46% dintre respondenți sunt dispuși să accepte biroul la o distanță de 45 de minute sau chiar mai mult. De ce?

“Trăim în prezent într-o piață a angajatorilor și nu într-una a angajaților ca în trecut. Această schimbare s-a petrecut din cauza deficitului de noi locuri de muncă. În consecință, distanța până la birou nu mai reprezintă un criteriu atât de important, responsabilitățile și salariul fiind cu mult mai motivante”, spune managerul Grafton.

Rezultatele studiului mai arată că peste jumătate (54%) dintre angajații care ar renunța la locul de muncă în perioada de probă ar lua această decizie pe motiv de neconcordanță dintre responsabilități și fișa postului, așa cum a fost prezentată candidatului în cursul procesului de recrutare.

“Deși suntem în perioadă de criză, oamenii trebuie să fie conștienți de drepturile lor, iar dacă angajatorii nu își respectă cuvântul, trebuie penalizați”, a mai spus Faur de la BDO.

Ce prevederi sunt în Codul Muncii actual

n Contractul pe perioadă determinată poate fi prelungit de cel mult două ori consecutiv.

n După încetarea celui de-al treilea contract de muncă pe durată determinată, pe postul respectiv trebuie angajat un salariat pe durată nedeterminată.

n Misiunea de muncă temporară este de cel mult 12 luni și nu se poate prelungi mai mult de 24 de luni.

Varianta propusă de Consiliul Investitorilor Străini

n Contractul pe perioadă determinată poate fi prelungit și după expirarea termenului inițial, pentru perioada realizării unui proiect.

n Se abrogă.

n Misiunea de muncă temporară poate dura până la 24 de luni și se poate prelungi până la 36 de luni.