Acolo unde e bine se poate si mai bine

Printre gigantii financiari de pe Wall Street, in mod cert banca de investitii Merrill Lynch poarta un nume cu o rezonanta extrem de cunoscuta. Sunt rare tranzactiile financiare care sa nu fie intermediate sau care sa nu poarte marca marii corporatii americane. Poate din acest motiv, Merrill Lynch a oferit de-a lungul timpului, in opinia multor specialisti, una din cele mai rasunatoare retete de succes din mediul financiar international, cu toate ca provocarile cu care s-a confruntat nu au fost putine la numar.

Bazandu-se probabil pe dictonul ca acolo unde e bine se poate si mai bine, consiliul de administratie al Merrill Lynch a lasat soarta companiei pe mana lui Stan O’Neal.

Aceasta este povestea unui conducator, hulit de unii si apreciat de altii, care prin masurile sale controversate a dat firmei o noua viziune – Stan O’Neal este un om care a respectat trecutul dar se gandeste numai la viitor.

Ca orice bun gospodar, noul presedinte s-a gandit mai intai sa reduca costurile pentru a creste profitabilitatea. Ambitiile sale nu s-au oprit insa aici: O’Neal a decis sa restructureze din temelii corporatia financiara, care in prezent a ajuns la respectabila varsta de 88 de ani.

O armata de brokeri

Pana la venirea sa, Merrill Lynch putea fi comparata cu un vast “supermarket” financiar. Fostii lideri urmareau sa asigure subscrierea si distribuirea celor mai mari emisiuni de actiuni si obligatiuni, compania fiind avantajata in acest sens si de o vasta “armata” de brokeri, in numar de peste 20.000, raspandita pe tot globul. Cu alte cuvinte, Merrill Lynch isi construise un imperiu financiar international cu care putine companii puteau rivaliza.

Simtind faptul ca noile conditii de pe pietele financiare internationale devin din ce in ce mai restrictive, O’Neal a mai redus din ambitiile expansioniste ale companiei. Potrivit acestuia, compania nu trebuie sa se confunde cu un magazin universal unde fiecare cumparator gaseste o varietate de produse, unele de care are nevoie si altele care ii prisosesc.

Masurile adoptate de O’Neal s-au concretizat in reducerea fortei de munca, stabilirea unor parteneriate strategice dar si “sincronizarea cu piata” – strategie care vizeaza desfasurarea de operatiuni in acele sectoare care pot oferi un grad inalt de rentabilitate, numai in masura in care conditiile pietei permit acest lucru.

Riscuri si profit

Noua strategie a firmei este riscanta dar O’Neal intelege riscurile. Daca da roade, Merrill Lynch ar putea ajunge la un nivel de prosperitate cu mult superior celui din fostul “regim”. Din perspectiva noului presedinte, rezultatele garanteaza sau nu reusita unei anumite strategii. Cifrele par sa ii dea dreptate: in al doilea trimestru al anului, profitul companiei a depasit un miliard de dolari, in special datorita reducerii costurilor si climatului favorabil de pe piata obligatiunilor. Asta ca sa nu mai mentionam faptul ca actiunile companiei listate la bursa din New York au cunoscut o crestere cu 70% intr-un interval de numai sase luni.

Strategia nu este insa lipsita de riscuri. Pe parcursul existentei sale, succesul companiei s-a bazat in principal pe consolidarea unor relatii puternice cu clientii.

Stricta reorganizare pe care a care a realizat-o O’Neal a dus intr-o oarecare masura la slabirea relatiilor pe care compania le dezvoltase pe parcusul catorva zeci de ani cu diferiti clienti, precum brokeri, bancheri sau institutii financiare de renume. In plus, prin noua strategie s-a redus semnificativ dimensiunea si diversitatea serviciilor financiare care erau absolut necesare pentru o parte din clientii companiei.

Presedintele nu are timp de explicatii

Provocarea pe care trebuie sa o infrunte O’Neal este una cat se poate de “delicata”: in incercarea de a crea o noua structura pentru o companie care s-a aflat vreme de decenii in elita financiara internationala, O’Neal nu trebuie sa piarda din vedere cultura si spiritul care au generat prosperitate si au asigurat relatii stabile cu clienti fideli.

Pentru a pune in aplicare o viziune revolutionara trebuie sa faci o serie de sacrificii care de cele mai multe ori starnesc nemultumiri si semne de intrebare. De doi ani de cand este presedinte, O’Neal a redus numarul de angajati cu aproape o treime – la 13.000 de persoane. Fara nici o urma de tristete, O’Neal s-a debarasat de un numar impresionant de angajati cu functii de conducere : din cei 23 de membri ai comitetului executiv din administratia anterioara au “supravietuit” doar cinci. Faptul ca O’Neal este un om fara scrupule o dovedeste si decizia sa de a-l elimina din cadrul companiei pe Thomas Patrick, bancher celebru care l-a sustinut pe O’Neal sa acceada la presedentia Merrill.

CU toate presedintele nu are timp sa dea explicatii, un purtator de cuvant al companiei a incercat sa motiveze intr-o anumita masura deciziile controversatului O’Neal: “Traditia si cultura companiei vizeaza, dintr-o anumita perspectiva, protejarea celor care nu mai pot sa ofere performantele pe care le-au demonstrat in trecut. Pe de alta parte, prin protejarea unor asemenea persoane poti afecta alte mii de oameni sau chiar compania in ansamblul ei.”

O noua viziune

Majoritatea predecesorilor sai, de formatie brokeri de actiuni, considerau expansiunea – atat in plan geografic cat si ca diversitate a operatiunilor – ca principala modalitate de crestere a performantei. Acestia urmareau, printre altele, obtinerea celor mai mari contracte de finantare si de intermediere, dezvoltarea afacerii de administrare de active in principal prin achizitii si extinderea fortata pe plan international. In acelasi timp, compania derula o serie de operatiuni mai putin profitabile, cum ar fi emiterea de instrumente de debit pe termen scurt pentru clienti.

O’Neal a redirectionat afacerile grupului catre sectoarele cele mai profitabile, precum finantarea complexa a debitelor, tranzactiile pe cont propriu sau operatiunile cu instrumente derivate. In locul mai veteranilor bancheri acesta a adus o “brigada” de oameni tineri, neconformisti, cu o solida experienta si cu o ambitie pe masura. Numarul angajatilor din birourile de peste ocean, in special din Japonia, a fost redus in mod semnificativ. “Stan se misca foarte repede. Nu permite lucrurilor sa lancezeasca. Cateodata e nevoie mergi inainte, desi acest lucru nu inseamna ca totul va iesi perfect”, a declarat unul din apropiatii presedintelui.

Banca de investitii din cadrul grupului, a carei activitate consta in subscrierea la emisiunile de actiuni si obligatiuni si oferirea de consultanta pentru fuziuni si achizitii, a suferit o schimbare radicala in urma interventiei lui O’Neal. Dintre problemele diagnosticate de noua conducere, doua s-au dovedit a avea un impact major asupra soliditatii financiare a companiei.

De cele mai multe ori, banca urmarea contracte de valori foarte mari, cu toate ca incasarile obtinute nu aduceau standardele de profitabilitate dorite. In al doilea rand, aceste operatiuni consumau o parte prea mare din fondurile bancii. Din acest motiv, s-a decis concedierea unui numar impresionant de angajati din cadrul bancii de investitii , in special din cadrul departamentului de obligatiuni cu risc ridicat -“junk-bonds”.

Relatiile sunt cheia

Actualii bancheri ai grupului financiar au primit o misiune destul de delicata : atragerea de noi clienti si consolidarea relatiilor existente. Fiind constient de importanta acestui proces, O’Neal s-a alaturat fara menajamente acestui efort. “Stan se consulta cu clientii…si incearca sa le inteleaga afacerile. In acelasi timp, el le ofera idei si solutii,” a declarat un purtator de cuvant al companiei. Potrivit unor statistici realizate chiar de el insusi, consultarile cu clientii la care a participat in primul semestru al anului au fost in numar de 112 si cu sapte mai multe in cel de-al doilea.

Desi a dat dovada ca stie sa se poarte cu partenerii de afaceri, in cadrul propriei sale firme exista voci care il compara cu un dictator.Toate transformarile care au avut loc la Merrill, in special cele legate de concedierile masive, au lasat un gust amar si au creat o atmosfera apasatoare.

“O firma care opereaza intr-un mediu guvernat de teama este o firma unde e foarte dificil sa stabilesti relatii de incredere si loialitate”, a declarat Arthur Levitt, un fost presedinte al SEC.

Criticile destul de virulente din ultima perioada se pare ca au schimbat ceva in comportamentul presedintelui O’Neal. Acesta a constientizat, putin prea tarziu spun unii, ca din toate transformarile care au avut loc in cadrul Merrill Lynch, poate cea mai importanta a fost omisa: cea a imaginii personale.

O cariera remarcabila

Originea presedintelui Merrill, una din cele mai mari corporatii financiare din lume, este cat se poate de modesta. Fiu al unor oameni simpli si nepot al unui om nascut in sclavie, O’Neal a urcat pe cele mai inalte trepte ale societatii, fiind propulsat de o ambitie fara masura.

Dupa ce a obtinut un MBA la Universitatea din Harvard, O’Neal a ajuns sa se ocupe de finantele producatorului de automobile General Motors.

Din 1986 s-a alaturat Merril Lynch.

Pentru activitatea din timpul mandatului de sef al departamentului financiar, pozitie pe care a dobandit-o in 1998, O’Neal a primit numeroase aprecieri in special datorita abilitatii sale de a face fata situatiilor de criza.

Odata numit sef al departamentului de brokeraj, O’Neal a oferit o avanpremiera a viitoarei sale titulaturi la presedentia companiei. Terapia de soc pe care acesta a aplicat-o a constat in stabilirea unor limite ale activitatii de brokeraj, pe care a orientat-o catre sectoarele cele mai profitabile, fortand in acelasi timp plecarea majoritatii celor aflati pe pozitii de conducere din cadrul departamentului sau. Totodata, acesta a decretat o abolire a politicii de servire a clientilor marunti, cerand o mai mare atentie catre contractele care aduceau comisioane de peste 100.000 $. Dupa numai cativa ani, respectiv in 2002, O’Neal a devenit autoritatea suprema in cadrul grupului, primind titulatura de presedinte si director executiv.
gabriel.taranu@zf.ro