Acoperirea austro-ungara

Romania a declarat razboi Austro-Ungariei in noaptea de 27/28 august 1916, iar Armata romana a intrat in Transilvania prin 18 puncte, incepand cu ora 9 p.m. In epoca s-a precizat ca soldatii romani au eliminat “cu repeziciune” trupele austro-ungare cu care s-au confruntat. In mai putin de 48 de ore au fost eliberate orasele Brasov, Petrosani si Targul Secuiesc, capturandu-se 4.000 de prizonieri. Dincolo de aspectul luptelor care s-au dat in Transilvania, pentru eliberarea unor teritorii revendicate pe drept si, ulterior, pentru pastrarea pozitiilor cucerite, ramane nelamurita insa atitudinea desantata a soldatilor austro-ungari, care au opus o rezistenta sporadica, preferand in cele mai multe cazuri sa se retraga in momentul in care au fost atacati.
Sa fi fost determinata o asemenea stare de fapt de forta combativa sporita a soldatilor romani sau de incapacitatea de a reactiona din partea militarilor austro-ungari? O analiza a modului in care au fost dispuse unitatile inamice din Transilvania va creiona mai bine acest aspect. In primul rand, austro-ungarii au ignorat deplasarea spre frontiera a trupelor romane si faptul ca acestea executau lucrari de intarire, ca de altfel si atitudinea pro-aliata a Romaniei. In al doilea rand, o frontiera de 500 km a fost acoperita doar de Divizia 70 austro-ungara, compusa din 15 batalioane (trei erau de mineri), 20 de mitraliere, sase baterii de artilerie si trei escadroane. Dispozitivul de aparare avea o forma de cordon, fara a exista o esalonare in adancime. Supravegherea a fost mai densa la cele doua aripi, in vreme ce in celelalte puncte detasamentele austro-ungare se gaseau intr-un dispozitiv de asteptare, care se transforma intr-unul tactic, in cazul unui atac.
In momentul in care Armatele a I-a, a II-a si a IV-a romane au inaintat in Transilvania, devenise limpede ca soldatii austro-ungari, inferiori numeric, nu puteau decat sa se replieze in fata militarilor romani. Evident, retragerea nu putea dura la infinit. Germanii nu puteau risca sa piarda Transilvania, fiind constienti ca aveau de suferit pe Frontul Oriental. La insistenta acestora s-a format Armata a I-a Austro-Ungara, condusa de generalul Arz si s-a trimis Armata a IX-a germana, comandata de Falkenhayn la Deva. Criza era de domeniul trecutului.