Versiunea completă
Ziarul de Duminică

Acte instinctive definitorii/ de Ziarul de duminică

Robert R. Provine pășește fără teamă pe cărări rareori bătute de alți oameni de știință – în căutarea sughițurilor, tusei, căscatului, strănuturilor și a altor comportamente umane, aparent nedemne și de joasă speță.

Ziarul de Duminica · 12 februarie 2015 · 3 min de citit

Robert R. Provine

Comportamente bizare

Căscatul, râsul, sughițul și toate celelalte

Editura All

Traducere din limba engleză de Lavinia Vasile. Robert R. Provine pășește fără teamă pe cărări rareori bătute de alți oameni de știință – în căutarea sughițurilor, tusei, căscatului, strănuturilor și a altor comportamente umane, aparent nedemne și de joasă speță. Deși multe dintre activitățile prezentate în „Comportamente bizare” sunt contagioase, în această privință, niciunul dintre ele nu întrece căscatul – până și simpla citire a cuvântului ne poate face să-i cădem pradă. Chiar dacă, adesea, îl privim ca pe un semn de somnolență sau plictiseală, căscatul ne oferă indicii despre devoltarea socialității și capacității noastre de a empatiza cu ceilalți. Implacabilul său mecanism de transmitere ne reamintește că, uneori, suntem programați neurologic să ne comportăm ca niște simple animale de turmă inconștiente.

„Deschideți cartea aceasta, care se bazează pe cercetări serioase, dar care se citește ca un roman polițist, și descoperiți lucruri pe care nici nu vi le-ați fi imaginat vreodată despre aceste comportamente.” – Frans de Waal, profesor la Universitatea Emory și autor al lucrării The Age of Empathy (2009)

„Noi, oamenii – scrie Provine –, suntem niște mamifere vorbărețe, sociabile, bi­pede, capabile să  mânuiască unelte, considerate de Shakespeare alese în cugetări și cu calități nenumărate. Biblia ne spune că am fost făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Am pășit pe Lună, am inventat calculatorul și ne-am analizat propria evoluție. Dar oamenii sunt și niște animale care flatulează, eructează, cas­că, sughiță, tușesc, râd, plâng, strănută, vomită, se scarpină și se gâdilă. Aceste acte instinctive și animalice ne ajută să ne definim ca specie, dar sunt neglijate de cercetători, care trec cu vederea tot ceea ce pare prea familiar. În general, biologii se concentrează asu­pra proceselor de ansamblu din fiziologie sau genetică, nu asu­pra unor acte distincte și neașteptate. Cercetătorii din domeniul științelor sociale se ocupă de influențele mediului asupra com­portamentului, ignorând instinctele care stau la baza ființei noas­tre. Medicii tratează simptome precum strănutul sau tușea, dar ra­reori le și studiază. Unele dicționare mai pedante ne scutesc de flatulență, chiar și în forma ei tipărită.

Această carte răscumpără o datorie istorică, punând instinctele cu pricina în prim-planul unei analize și, mai mult, al unei adevărate celebrări a comportamentelor umane subestimate, dar informative și, adeseori, prost văzute. Ea adaugă noi subiecte la agenda de lu­cru a științelor, privește lucrurile familiare dintr-o perspectivă no­uă și arată cum ne putem folosi de aceste acte bizare pentru a exa­mina probleme mai vaste și mai profunde, de la originea mișcării până la o nouă abordare a subconștientului.”

Citește și