Adagio

Se intampla exact lucrurile de care m-am temut cel mai mult. Nimeni nu va accepta decizia Curtii Constitutionale. Traian Basescu se intoarce la Cotroceni. Legitim contestata aceasta intoarcere de cei 7 milioane de oameni care au votat la referendum impotriva lui.

Daca ar fi fost demis, decizia ar fi fost contestata de cei sub un milion de oameni care au votat “nu”. Si de altii care au boicotat referendumulul – nu stim cati sunt, poate unul, poate doi, poate un milion. Pe unul singur il stiu: eu. Pentru ca nu mi s-a parut normal felul in care s-a declansat procesul de demitere al presedintelui. Pentru ca o fi presedintele Basescu guraliv, infumurat si nebun, dar vorbaria, infumurarea, nebunia publica trebuie judecate dupa o norma. Trebuie sanctionate si chiar pedepsite nu cu pedepse usorare, dimpotriva, cu pedepse exemplare, fie si pentru simplul fapt ca acesti oameni au functii publice si pentru ca – macar daca am intra de definitiv in aceste cliseu – trebuie sa spunem: cine are o functie publica trebuie sa fie un exemplu pentru ceilalti.

Presedintele Basescu este presedinte de jure, dar nu mai este presedinte de facto. Presedintele nostru ar trebui sa-si demisia nu maine, ci azi. In aceeasi vreme, conferinta de presa a lui Crin Antonescu, viitorul presedinte, daca nu se intampla nimic grav in tara asta, e o imensa prostie.

O batjocora. Popor, natiune, dragoste, libertate, dictatura. Aceste atat de importante cuvinte care trebuie sa fie spuse cu drag, pronuntate cu atat de multa usuratate! Nu asa iubesti Romania, ci cu multa intelegere pentru ea, pana la urma. Iubesti Romania cand ii respecti institutiile. Daca vrei, vrei, daca nu nu. In Romania nu este obligatoriu sa respecti institutiile sau bunul simt.

“Adagio” este o parte dintr-un spectacol, o bucata muzicala lenta, sunt doi dansatori care fac niste scheme pe care nu le-am inteles niciodata. Dar unul dintre prietenii mei care se pricepe mai mult la muzica – Daniela – mi-a explicat ca nu se poate altfel. Adagio face o legatura. Pentru ce se intampla avem nevoie de un adagio.

Altminteri pierdem legatura, nu mai stim ce este cu noi.