Adevaratii performeri vor fi cei care nu vor sa vånda

Piata romÃ¥neasca de IT&C a fost intotdeauna una aparte: au fost convulsii, au fost perioade “normale”, au fost si boom-uri. Poate ca si dinamismul unei asemenea piete atrage omul de afaceri. Mereu iti propui sa fii mai bun, mai dinamic, mai performant. Acum, piata romÃ¥neasca se imparte intre marii performeri si actorii mici, care se incadreaza mai degraba in jocul speculativ al pietei. Vizavi de competenta tehnica, nu cred ca avem vreo problema; managerial insa, mai sunt multe de facut si invatat.

Problema este ca managementul unei firme peste o anumita dimensiune (ma refer la cifra de afaceri) e complet diferit de un start-up. Unii dintre managerii romåni si-au propus pur si simplu sa cåstige niste bani, altii si-au propus sa creasca firma si apoi sa o vånda. Si dintr-un anumit punct de vedere este chiar firesc.

Punctul slab il constituie faptul ca sunt foarte putini cei care si-au propus sa fie lideri de piata pe termen lung. Realismul in intelegerea tendintelor pietei mondiale de IT&C cred ca este o alta problema majora.

Aproape 90% din actionarii firmelor mari romånesti din IT&C incearca sa iasa din afaceri. Fie ca vånd, fie ca se listeaza la bursa, in ultima instanta, acestea sunt modalitati de iesire din afaceri. Vånzarea este in permanenta o optiune viabila. Uita-ti-va cåte firme au våndut deja. Dar, desi decizia de integrare in procesul consolidarii este finalmente o decizie corecta, totusi de acum inainte va fi din ce in ce mai greu sa vinzi.

Insa adevaratii performeri pe piata vor fi cei care nu vor sa vÃ¥nda. Nu este un secret pentru nimeni faptul ca multinationalele si companiile gigant (de top) au o forta financiara uriasa, intr-o lume in care totul este de vÃ¥nzare. Pornind de la ceea ce am afirmat putin mai devreme si coroborÃ¥nd cu puterea acestor giganti, putem presupune ca se vor produce anumite miscari spectaculoase pe piata romÃ¥neasca. Dar nu cred ca vom fi un simplu ” punct de lucru” pentru marile puteri in domeniu. Numarul estimat de 6.000-7.000 de firme de IT in RomÃ¥nia este complet nejustificat pentru o piata atÃ¥t de mica. O firma care cÃ¥stiga 20 – 30 de mii de dolari pe an nu e firma viabila nici macar pe termen mediu. Trebuie sa insistam in definirea si crearea de jucatori mari.

Cu toate acestea, maturitatea clasei de business din segmentul de IT lasa uneori de dorit. De exemplu, in Romånia inca exista, paradoxal pentru anul 2005, conceptia ca trebuie sa ne asezam la masa, sa impartim piata si sa traim cu totii, mai modest ce-i drept, dar traim cu totii. Tot in Romånia, in mod paradoxal, au existat firme de IT care au facut reclamatii penale la PNA si la Consiliul Concurentei ca unele firme din piata (care constituie competitia lor) vånd prea mult, iar ei nu mai au de unde trai. Si acestea sunt cazuri reale.

Din punct de vedere geostrategic, orice extindere – fie ea democratica, fie dictatoriala – aduce noi oportunitati. Eu cred ca aici, in cazul nostru, este vorba despre o redefinire. Vom redefini prioritatile, o data cu redefinirea pietei si a clientilor. IT-ul a avut un ciclu de 30 de ani din anii ”70 de cÃ¥nd a aparut microprocesorul pÃ¥na in anul 2000 cÃ¥nd Internetul a devenit un bun de larg consum. A inceput cu microprocesorul si s-a incheiat cu Internetul. Acum traversam o etapa de subzistenta in care industria va creste cu procente de 2,3 sau 4 la suta. Uitati-va la ciclurile de replacement, au ajuns de la 6 luni la 3, 4 sau 5 ani. Intotdeauna mi-a placut sa asociez imaginea unei piete cu cea a unui organism viu: are aceleasi cicluri de viata si aceleasi necesitati.

Diferenta este, daca vreti sa folosim un cliseu si un joc de cuvinte, ca acum chiar noi am putea sa facem diferenta, daca reusim sa ne pastram pozitia de actor important al pietei. Spun asta pentru ca managementul modern are cåteva practici care se aseamana foarte mult, pastrånd desigur proportiile, cu competitia din zilele de scoala: il invidiezi pe cel mai bun din clasa, stii ca este un lider si vrei sa fii ca el. Atunci nu-ti ramåne decåt sa faci ca el, pentru a ajunge la acelasi nivel de performanta. Politica si sistemul comunitar, neavånd fundamente dictatoriale, lasa o importanta marja de lucru si de decizie actorilor nationali.

Daca scena e goala, ” importi” o trupa de la alt teatru; daca actorii au forta, talent si placere sa joace, vei avea mereu incasari pe masura. Si, ca sa duc metafora pÃ¥na la capat, cine repeta, munceste si se pregateste va sustine noi si noi ” spectacole”. Cu sala plina!

* Gabriel Marin este director executiv al Omnilogic