Adrian Vasilescu, BNR: Consumul și timpul

Societatea românească are nevoie, astăzi, de mai mulți bani pentru investiții și pentru consum. Și de mai mulți bani pentru noi infrastructuri, care să asigure o altă bază pentru modernizarea economiei. Abia apoi ne vom putea gândi la un salt vizibil al bunăstării.

Criza globală, care a lovit multe țări, a lovit și România. De cinci ani suportăm tot felul de efecte ale crizei, unele directe, altele indirecte. Unul dintre efecte fiind acela că banii sunt mai puțini și mai scumpi. Creditarea s-a restrâns. Multe companii și-au redus activitatea economică și au disponibilizat personal. Țara a fost doi ani în recesiune, în 2009 și 2010, dar și după ce a început creșterea, în 2011, am continuat să ne confruntăm cu multe vulnerabilități. Problema cea mai dureroasă, cea mai sensibilă, o problemă într-adevăr dramatică, s-a dovedit a fi descurajarea consumului. De ce? Așa cereau legitățile economice în noul timp al țării de după ieșirea din recesiune.

Devansarea ofertei interne de bunuri și servicii de către cererea de consum fusese semnul timpului de dinainte de criză. Fenomenul, produs în condițiile economiei de piață, sugera că și piețele pot să greșească. Și chiar au greșit împingând țara într-un exces de consum. După ce, începând din anul 2000, populația României învăța să consume mai mult. Atunci însă, dorința de mai mult consum devenise un întăritor. Sub imperiul ei, mulți oameni s-au văzut nevoiți să muncească, să fie performanți, să câștige mai mult. Nimic rău până aici. Au venit însă anii 2004-2008, când o parte a populației României a dobândit acces la împrumuturi consistente date de bănci. Acești ani au trecut și nu cred că vom mai vedea, în viitorul previzibil, venind peste noi – din afara țării! – valuri de bani precum cele care veneau în etapa amintită.

Apoi a început criza și ne-am convins că potențialul ei era mare și mulți dintre factorii ce au configurat evenimentele din 2004-2008 s-au schimbat în 2009. În România, criza a început cu restrângerea împrumuturilor date de bănci. De aici, inevitabil, am ajuns la ajustarea consumului. De fapt, am ajuns la o încetinire a creșterii bunăstării peste cota veniturilor curente. Eram deja nevoiți să reînvățăm că accesul la o astfel de bunăstare, pe datorie, nu este posibil fără îndeplinirea unor criterii cu desăvârșire raționale. Și nicidecum emoționale. Cât timp oferta internă de bunuri și servicii scădea, populația nu mai avea niciun motiv să spere că ar putea consuma mult mai mult plătind cu banii de la bănci. Sau cu deficit extern. Mai mult, creștea șomajul, scădeau veniturile și era un fapt rațional să fie intensificate pledoariile pentru scăderea consumului. În conjunctura dată, era o iluzie că mai mult consum ar fi putut să aducă mai multă creștere economică.

Crescuse prea mult consumul înainte de criză, așa că se resimțea încă un efect inerțial, și cei mai mulți economiști erau alarmați. Pe bună dreptate. Fiindcă, fără performanță economică, stagna oferta internă.

Acum însă, în noile împrejurări, proprii celui de-al patrulea an de PIB cu plus, e nevoie de mai mulți bani pentru consum. Magazinele așteaptă încasări mai mari. Piața e nevoită să-și extindă aria, iar numărul consumatorilor  trebuie să crească. Turismul, transporturile și alte servicii nu mai pot continua să rămână inaccesibile unei mari părți a populației. Dar toate aceste cerințe nu pot fi împlinite dacă producția nu-și va dobândi sensul ei real, acela de  furnizor de bunuri și servicii pentru consum, de locuri de muncă și de bani. Criza a lovit producția, creditul intern și consumul. Banii pentru bunăstare s-au înmulțit încet. Mult prea încet. Astăzi, societatea românească ajunge greu la bunăstare pentru că în economie banii disponibili pentru investiții și pentru remunerarea muncii sunt încă puțini. Mai mulți bani vor veni însă numai și numai din mai multă eficiență, mai multă productivitate și mai mult PIB. Indicatori imposibil de atins fără mai multe investiții și fără muncă performantă.

Articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 29.01.2014