Adrian Vasilescu, BNR: Cum crește PIB-ul

De 24 de ani, de îndată ce a început tranziția, societatea românească a înțeles că are nevoie de mai mult PIB. Acest țel, atins rareori înainte de anul 2000, părea să-și fi aflat totala împlinire în anii 2004- 2008, când și o bună parte a populației, și clasa politică trăiau momente de exuberanță. Se adunau mulți  bani, băncile copleșeau populația cu credite, mai departe cererea de consum impulsiona importurile, iar oamenii consumau, consumau…

N-am avut șansa să ne bucurăm prea mult timp de aerul proaspăt și tare al unei dimineți cu care noi nu eram deprinși. După câțiva ani de bunăstare, desigur pe datorie, a venit peste noi recesiunea, la începutul anului 2009, care ne-a surprins cu adevăruri nu tocmai lesne de acceptat de către societatea românească: închideri de companii, șomaj, bani mai puțini și mai scumpi. Fiecare zi, fiecare săptămână, fiecare lună aduceau în viața noastră întâmplări ce dădeau contur contracției economice. Doi ani: 2009 și 2010. Apoi, începând din 2011, creșterea plus a fost reluată. Dar plusul dobândit în 2011, în 2012 și în 2013 este cu mult sub nivelul celui din anii 2004-2008. Ar merita așadar, începând din 2014, să fie forțată creșterea PIB-ului. Însoțită însă de un spor calitativ. Fapt ce ar face posibilă o creștere economică sănătoasă, bazată pe concurență, pe competitivitate și pe eficiență.

Crește PIB-ul. Crește de 13 ani, cu o întrerupere de numai doi ani. Totuși, o mare parte a populației nu-și ascunde nemulțumirea. Salariul lunar e încă prea mic. În medie, desigur. Piețele încă mai gâfâie. Mai mult PIB, însemnând mai multe valori adăugate, producții mai mari de bunuri și servicii, n-a adus însă mai multă bunăstare. Fiindcă, ani la rând, producția de bunuri și servicii a continuat să fie, în multe companii, orientată cu spatele la populație și la piața de consum. Prin urmare, plusul de valoare adăugată nu a reușit să schimbe prea mult condițiile de viață. Cei care și-au permis luxul să fie nerentabili au obligat populația și companiile competitive să le accepte indolența, nepriceperea și risipa.

Mai multă bunăstare nu va veni decât de la un PIB de o altă calitate, încorporând valori adăugate care să exprime competitivitate, profit, orientare spre piață. Altfel vom continua să adăugăm PIB consumând sufocant de multe resurse. Istoria e martoră că într-o economie obișnuită să risipească energie, metal, capital fix, bani… bunăstarea vine încet. De aici concluzia că în România, până când munca nu va fi înțelept organizată, ea nu va produce acele valori adăugate de care oamenii, piața au nevoie.

Economia oricărei țări se recomandă prin ce produce: avioane, automobile, pălării, pâine, carne, servicii. Dar în spatele tuturor acestor mărfuri sunt oameni, cu pregătirea lor, cu priceperea lor, cu mentalitățile lor, cu obiceiurile lor, cu sentimentele ori resentimentele lor și cu capacitatea lor de a fabrica bunuri utile. Abia în al doilea rând înseamnă hale, mașini, tehnologii, bani. Dar dincolo și de oameni, și de mașini e nevoie de o concurență care să ajungă la cote extrem de înalte, ca o componentă importantă a competitivității economice. Numai așa piața, devenind concurențială, se va uita și de unde vin producătorii, dar cu deosebire și încotro merg. Câștigători fiind cei care pot să producă mai bine, în condiții de eficiență maximă.

De bună seamă că anul 2014 și cei care vor urma nu vor mai semăna cu anii 2004-2008. Important, în acești ani, va fi să fie forțată ieșirea din criză. Un proces îndelungat, complex și dificil. Fapt care cere, din partea societății românești, un efort uriaș de grabnică restructurare, de eficientizare, de perfecționare a întregii activități. Și adaptarea în viteză a economiei la un sistem competitiv. Mai departe, cred că începând din 2014 țara se va putea angaja pe două fronturi: unul pentru însănătoșirea în continuare a bugetului, prin mai multă disciplină financiară; și altul pentru consolidarea creșterii economice. Altfel, doar tăind cheltuieli și disponibilizând forță de muncă, s-ar putea să fim loviți de alte și alte disfuncționalități.

Articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 11.12.2013