Adrian Vasilescu, BNR: Dobânda-cheie, inflația și creșterea economică

Notam recent, într-un comentariu pentru Ziarul Financiar, că Băncii Naționale, care poartă răspunderea stabilității prețurilor, pentru ca mai departe să  garanteze stabilitatea financiară a țării, îi revine un rol important în bătălia cu inflația, a cărei influență asupra echilibrelor economice în general rămâne mare. Motiv pentru care BNR a luat taurul de coarne și, începând din 2009, prin reduceri succesive, a adus dobânda de politică monetară la 3,5 la sută. De la 10,25 la sută. O măsură ce a venit și în sprijinul creșterii economice.  Dacă ar fi adus și mai jos dobânda-cheie, cum au cerut numeroase voci din mediul de afaceri și numeroși analiști, ar fi lăsat inflația să-și facă de cap.

Acum, în 2014, constatăm că a fost deja cucerit un important cap de pod în bătălia cu inflația. O confirmare în acest sens va veni și azi de la INS. Iar urgența întâi este ca acest cap de pod să fie consolidat. Pentru ca descreșterea inflației să fie urmată de reducerea șomajului și de o relativă redresare a consumului.

Stimularea consumului? Da! E un semn al timpului prezent. Spre deosebire de cei dintâi ani ai crizei, când semnul timpului era restrângerea consumului. Criza ne lovise și pe noi. Am resimțit-o, începând din 2009, provocând turbulențe ce au răscolit întreaga societate. Fapt ce impunea abordări radical noi în practica macroeconomică.

Efortul de comunicare al BNR, manifestat întâi și întâi printr-un șir de dezbateri deschise, cu participarea specialiștilor din bănci, a mediului academic și a presei, pleca de la nevoia ca temele macroeconomice, în condițiile crizei, să depășească sfera de preocupări a specialiștilor cu atribuții stricte în domenii cum sunt prețurile, ratele de schimb, dobânzile, contul de capital, contul curent, fiscalitatea, veniturile. Și să devină, tot mai mult, teme de larg interes popular. Să coboare din sferele puterii și din universități în mass-media, în piețe, în dezbateri publice. Școala de la Banca Națională avea studii profunde ce subliniau că în prea mică măsură – în forme și modalități care să fi antrenat întreaga societate –  era analizat adevărul că veniturile, dacă nu sunt însoțite de creșteri corespunzătoare de productivitate și competitivitate, provoacă și ele turbulențe majore. Din acest motiv, în primul rând, un accent puternic era pus pe ideea că politicile monetară, fiscală, salarială și de restructurare sunt complementare, ele potențându-se reciproc. Combinarea optimă a acestor politici fiind obligatorie pentru asigurarea condițiilor unei creșteri neinflaționiste. Tot atât de obligatorie ca investițiile în economia reală, în industrie, în agricultură, în servicii, care să aducă în piață noi bunuri și noi locuri de muncă, importante pentru coeziunea socială.

Dar stimularea consumului?… Nu, asta nu mergea atunci! Semnele crizei, fără o ordine anume, erau bugetul ce continua să-și umfle soldul negativ, deficitul de cont curent ce se impunea să fie ajustat dramatic, raportul dezechilibrat dintre salarii și productivitatea muncii și raportul dezordonat dintre producție și consum. Toate aceste semne se constituiseră într-un sistem de presiune la nivelul întregii economii. Iar soluția, inevitabilă atunci, era corectarea consumului, măsură extrem de dureroasă, însoțită de creșterea mizei pe cererea externă, aducătoare de plusuri la export. Bineînțeles, într-un sistem complex, structurat pe principiul vaselor comunicante, așa încât creșterea economică (în cădere și ea) să primească fără încetare semnale stimulatoare de la cursul valutar, de la dobânda de politică monetară și, în general, de la toți indicatorii economici semnificativi.

Era calea sigură pentru corelația obligatorie între adevărul prețurilor și o creștere economică sănătoasă. Dovadă că, dincolo de participarea la bătălia pentru stabilitatea prețurilor și stabilitatea financiară, dobânda de politică monetară avea (cum de fapt și are) un rol-cheie în întregul proces economic. De asta e și supranumită dobândă-cheie.

Articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 12.02.2014