Adrian Vasilescu, BNR: PIB-ul nostru cel de toate zilele (3)

În această toamnă se închide un cerc. Lăsăm în urmă cinci ani de criză. Deși au fost cinci ani grei, chiar foarte grei, numai primii doi ani (2009 și 2010) au înregistrat contracții economice. Am avut deci doi ani de recesiune. Atât. Următorii trei ani (2011,2012 și 2013) au marcat o etapă de creștere economică notată cu semnul plus.

De ce, atunci, socotim că România nu a ieșit încă din criză? Motivele sunt mai multe. Plecăm însă de la faptul că recesiunea a fost doar un simptom al crizei, trecător, în timp ce boala s-a întins și se întinde încă cu mult dincolo de realitatea PIB-ului. Și nu mă refer la acele componente ale mediului economic menite să netezească drumul către performanțe înalte. Pentru că abia după ieșirea din criză vom putea dezvolta în România o economie sănătoasă și puternică, întemeiată pe un sistem de piețe libere – de mărfuri, de servicii, de bani. De fapt, o economie de piață dominată de oameni, de instituții și de întreprinderi care să învețe să facă bani, să obțină venituri mari. E drept, un astfel de comportament reprezintă o cerință vitală în acest timp în care, în țara noastră, sunt încă multe companii care pierd bani – ceea ce înseamnă că alte companii, rentabile, împreună cu populația, le achită în final nota de plată. Și totuși, acum nu e momentul ca aceste cerințe să fie incluse între criteriile luate în calcul atunci când judecăm durata crizei. Vom lua însă în calcul șomajul încă mare, încetineala cu care apar noi locuri de muncă sau întârzierea restructurărilor. Căci acești din urmă indicatori afectează direct calitatea PIB-ului și, totodată, sunt direct legați de asigurarea bunăstării populației.

Bunăoară, fără restructurări duse până la capăt – în economia reală întâi și întâi, unde se află cheia problemei – creșterea PIB-ului s-ar putea oricând poticni. Economia va continua să consume în neștire materii prime și resurse energetice, totodată, va spori și mai mult cererea de importuri, fără să poată fi asigurat, în compensație, un spor de exporturi. Mai mult, va  crește indiferența față de competitivitate: o boală nepermis de mult lungită. Plus „încăpățânarea“ multor companii industriale de-a continua să pună accent numai pe cantitate.

PIB-ul e un fabricat de o extremă complexitate. Aici se adună toată valoarea adăugată; tot ce se produce, pâine, lapte, carne, avioane, vapoare, mașini-unelte, case, îmbrăcăminte, încălțăminte, servicii bancare, vânzări prin magazine, călătorii cu trenul, consultații medicale, absolut tot. Iar an de an valoarea adăugată este dependentă de strădania și știința din fiecare țară de a combina bine toate resursele: capitalul natural, capitalul industrial, comercial și financiar, capitalul uman. Ceea ce ne ajută să înțelegem mai bine o comparație șocantă:  PIB-ul României și PIB-ul unei țări dezvoltate din Uniunea Europeană, mult mai mică decât România. Noi: 20 de milioane de suflete, o piață mare și un PIB mic, în jur de o sută treizeci de miliarde de euro. Ei – finlandezi, danezi, elvețieni: numai câteva milioane de suflete, piețe mici și PIB-uri mari, de 200-300 de miliarde de euro. Nu poți să nu te întrebi, intrigat, cum Dumnezeu reușesc ei să aibă, la o populație de patru-cinci ori mai mică decât a României, un PIB atât de mare. Dovadă că societățile dezvoltate sunt extrem de atente la concentrația PIB-ului. Având piețe funcționale, au învățat să combine cantitatea cu cali­tatea și să obțină mărci de mașini-unel­te, de televizoare, de frigidere, de computere, de avioane, în general de produse cu valoare adăugată mare.

E un fapt cert că economia noastră suferă de boli neglijate multă vreme, unele grave. Sunt boli cu o istorie dramatică. Unele nu au fost recunoscute ani îndelungați, deși erau evidente. Altele, deși au fost recunoscute, fie că au fost tratate cu indiferență, fie că nu au fost duse tratamentele până la capăt. Din aceste motive, vedem astăzi cum criza se prelungește într-o a treia fază, de tranziție, ce se interpune între ciclul economic pornit în 2000 și încă nefinalizat și ciclul economic ce se lasă încă așteptat.

Articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 23.10.2013