Adrian Vasilescu, BNR: Pragul subzistenței

Câștigul lunar al unei familii din România, în medie, este de 2.560 de lei. Din care cheltuiește, tot în medie, în jur de 90 de procente. Din totalul cheltuielilor, 72 de procente se duc pe consum, iar 17 procente pe impozite și taxe. Și acum să vedem cum se împart cheltuielile de consum: 43 la sută – mâncarea; 16 la sută – locuința, apa, electricitatea și gazele; 8 la sută – băuturi alcoolice și tutun… Desigur, tot în medie. Ca să descifrăm acest tablou, mi se par sugestive câteva referiri la dezbaterea globală, din ultimii 50 de ani, despre bogăție și sărăcie.

 Prin anii ’60, un mare economist american, Paul Samuelson, scria că o familie nu mai e săracă dacă reușește să cheltuiască pe mâncare mai puțin de o treime din venit. Sigur, lucrurile se complicau dacă trebuia să-și cumpere și o locuință. Sau un automobil ori alte bunuri de folosință îndelungată. Pentru că numai în cazul în care, din cele trei sferturi rămase din venit după ce a rezolvat cu factura alimentară, familia putea să-și plătească și rata la bancă pentru casă ori pentru alte achiziții… totul era în ordine. Deși să plătească 20-30 de ani un credit pentru casă nu era deloc ușor. Dar timpul era constrâns să se despartă de judecățile tradiționale. Familia primea casa imediat și… plătea o viață.

Povara costului vieții începea să fie altfel împărțită. În America cu deosebire, dar și în Europa de Vest, în Japonia și în alte țări. Banca te împrumuta să plătești factura pentru casă, pentru automobil, pentru mobilă, pentru aparatură electronică și electrocasnică. Iar tu, din veniturile curente, plăteai factura pentru consumul curent. Cu o condiție, desigur: să ai garanții, o slujbă sigură și un venit cert.

Atunci însă, în anii ’60, când Samuelson își lansa judecata despre granița dintre sărăcie și clasa de mijloc, lumea nu fusese încă răvășită de marile crize energetice. Era creștere economică, barilul de petrol costa câțiva dolari, iar inflația staționa. Socoteala făcută de economistul american putea deci să aibă acoperire în realitatea acelui timp. O familie care își asigura hrana doar cu o treime din venit, în condiții cantitative și calitative optime, avea toate motivele să spere în general – și nu doar în privința coșului alimentar – la evadarea din sărăcie. Dar lucrurile n-au rămas la fel și în anii ’70. Două crize ale petrolului, din acel deceniu, au schimbat lumea. De atunci, lumina și căldura se scumpesc fără încetare. Dacă familia nu-și acoperea hrana cu cel mult o treime din venit și cheltuielile pentru întreținerea locuinței cu altă treime, bunăstarea decentă rămânea mai departe doar o aspirație.

Câți oameni de pe planetă își mai permiteau să-și facă o casă din venituri curente sau din propriile economii? Sau: câți oameni își mai permiteau să-și facă o casă cu credit de la bancă? În anii ’70 începuse despărțirea treptată de acel „sfert de secol de aur“ de după Al Doilea Război Mondial.

Au trecut însă și anii ’70, au trecut și anii ’80 și, treptat, la interferența zonelor luminoase în extindere cu cele întunecate în restrângere, era tot mai mare șansa bunăstării. În zonele luminoase, care departe de a se închide se deschideau, în sensul că mulți săraci erau absorbiți în clasa de mijloc, reînviau șansele pentru nenumărate familii ca din veniturile curente să-și finanțeze în bună parte cheltuielile curente, în timp ce banii pentru case și pentru bunuri de folosință îndelungată să fie împrumutați de la bănci. Timp de cinci ani, între 2004 și 2008, a prins și societatea românească o bucată din acest boom global. Iar băncile și-au deschis și la noi umbrelele.

În toamna lui 2008 s-a sfârșit însă balul. Cinci ani de criză au dus lumea în pragul unei noi schimbări. Radicale. Băncile deschid greu umbrelele, banii sunt mai puțini și mai scumpi. Cu actuala structură socială și cu un tablou de cheltuieli cum este cel schițat mai sus, avem încă de așteptat până când clasa de mijloc va fi pentru economia noastră un motor performant care s-o împingă înainte.

Articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 30.10.2013