Adrian Vasilescu: Daca-l recitim pe guvernatorul Bancii Nationale

Recentele comentarii publice ale guvernatorului Bancii Nationale, referitoare la o serie de teme legate de politica monetara, nu au avut cum sa ocoleasca problema pensiilor. O problema ce a iscat, la nivel national, o aprinsa dezbatere cu implicatii nu numai economico-financiare, ci si politice. Asa ca afirmatiile guvernatorului BNR, in materie de pensii, au starnit la randul lor alte dezbateri. Unii analisti, pe buna dreptate, au socotit ca atat lumea financiara, cat si lumea politica asteptau sa auda opinia Bancii Nationale in chestiunea pensiilor. Altii, insa, au dat glas unei suspiciuni: aceea ca guvernatorul BNR da frau liber interesului sau pentru viata politica.
Sa judecam. Preocuparea guvernatorului BNR fata de pensionari, pensii si bani pentru pensii nu a fost nicidecum trezita de dezbaterea din aceasta vara. De mai multi ani, constant, a dat curs unor invitatii la mese rotunde pe aceasta tema, a formulat public puncte de vedere cu privire la pensiile private si la pensiile de asigurari sociale, si-a manifestat de mai multe ori ingrijorarea fata de schimbarea raportului pensionari-salariati, in sensul ca Romania a ajuns astazi sa aiba mai multi pensionari decat salariati.
E problema pensiilor treaba guvernatorului BNR? Are Banca Nationala raspunderi in aceasta materie? Raspunsul este categoric afirmativ. La ambele intrebari. Din 1990 incoace, an de an, banca centrala s-a aflat in avangarda reformelor macroeconomice. Iar din momentul in care, prin lege, a primit prerogative speciale cu privire la stabilitatea preturilor, i-a revenit si rolul principal in domolirea inflatiei, in transformarea inflatiei in dezinflatie. Or, politica monetara a BNR nu este facuta in vid; ea se face intr-o tara reala, intr-un timp real, in stransa corelatie cu politica fiscala; cu politica generala a castigurilor, fie ele rente, venituri din profit, salarii sau pensii; cu raportul concret intre cererea de consum, bani si oferta de bunuri si servicii.
Temele macroeconomice nu mai sunt cuprinse, astazi, doar in sfera de preocupari a specialistilor cu atributii stricte in domenii cum sunt preturile, ratele de schimb, dobanzile, contul de capital, contul curent, fiscalitatea, veniturile. Ele devin tot mai mult teme de larg interes popular, coboara din universitati in piete, in strada si, desigur, tot ce intereseaza publicul intereseaza si presa. Dovada ca, la recenta conferinta de presa de la BNR, unde a fost analizat raportul asupra inflatiei, comentariile guvernatorului cu privire la pensii au fost de fapt raspunsuri la intrebarile directe ale jurnalistilor. Marirea pensiilor inseamna venituri mai mari, iar veniturile in crestere pot sa provoace dezechilibre macroeconomice grave. Daca, bineinteles, nu sunt corelate cu cresteri corespunzatoare de productivitate. Asa ca jurnalistii prezenti la conferinta de presa l-au provocat pe guvernatorul BNR sa-si faca publica opinia in aceasta privinta.
Guvernatorul BNR nu s-a rezumat sa formuleze o simpla opinie. A facut o analiza solida. Mai mult, si-a expus in clar propria judecata, fara echivocuri, fara ocolisuri si fara diplomatie. A afirmat limpede ca nu de cresterea pensiilor e ingrijorata Banca Nationala – afirmatie reluata si intr-un interviu acordat agentiei Reuters – ci de ritmul in care urca salariile. Doua planuri de analiza produc argumente ce sustin judecata in cauza.
Primul plan are in vedere relatia intre prognoza dinamicii salariale si viteza efectiva de crestere a salariilor. Faptul ca salariile, in crestere, inainteaza cu o viteza dubla fata de cea prognozata asigura resurse pentru un surplus consistent in bugetul asigurarilor sociale. Asa ca, in acest an si in anul viitor, nu exista nici un pericol in privinta platii pensiilor.
Problemele apar, insa, in planul al doilea, ce ia in calcul relatia salarii-productivitate. Pentru ca viteza efectiva a cresterii salariilor nu este dubla numai fata de prognoza, ci si fata de viteza de crestere a productivitatii. Presiunile salariale se fac simtite atat in sectorul public, cat si in cel privat. In plus, ele se conjuga cu o stare de euforie ce face sa prinda viteza si cheltuielile publice. Adevaratele riscuri pentru inflatie, in general pentru echilibrul macroeconomic, sunt asadar cresterile salariale rupte de productivitate si cheltuielile bugetare ce s-ar putea solda cu o crestere excesiva a deficitului public.
Interesul guvernatorului BNR pentru tema pensiilor nu este nicidecum politic; natura acestui interes este exclusiv macroeconomica. Asa cum a declarat, ceea ce-si
doreste cu adevarat este sa faca politica leului. O politica intr-adevar pasionanta, caci la nunta cu euro, cand va fi ea, in 2013 sau in 2014, Romania nu se va putea prezenta decat cu o moneda tare.