Afacerea cu sicrie prinde viata

Povestea incepe in 1991, cand o intreprinzatoare din Sfantu Gheorghe si-a deschis o croitorie, cu un credit de la BCR de 300.000 de lei. Firma Codrutei Murarasu, Alex&Co SRL, producea in lohn geci, pardesie si vestimentatie sportiva.

“Ne-a mers bine cu croitoria pana in 1996, dar acum ne-ar fi permis doar sa supravietuim. De cand au aparut second hand-urile, nu se mai cumpara nimic la intern”, spune Codruta Murarasu.

Fiindca treaba nu prea mergea, patroana impreuna cu sotul si parintii ei au cumparat un grajd in localitatea Chichis, la 12 km de Sfantu-Gheorghe.

Grajdul era al fostului CAP din localitate si se afla in imediata vecinatate a cimitirului. Au instalat un gater si au inceput sa produca mic mobilier si binale. Comenzile erau insa putine, asa ca firma s-a reprofilat in scurt timp pe productia de casute din lemn. O parte dintre acestea au fost chiar exportate in Ungaria.

Adevarata afacere s-a ivit insa cu o alta ocazie. In urma unui anunt din ziar, patroana a contactat o firma din Germania care cauta parteneri pentru producerea de sicrie.

“A fost simplu. Am trimis o schita in Germania, am oprit productia de mobila si de casute si am inceput sa facem cosciuge. Pana atunci, nu ma gandisem niciodata ca voi ajunge sa traiesc dintr-o afacere cu sicrie. Chiar si faptul ca drumul de acces spre fabrica trece prin cimitir este o pura coincidenta”, sustine Codruta Murarasu.

Pentru ca, la inceput, angajatii nu erau obisnuiti cu cerintele calitative ale nemtilor, primele sicrie au fost de o calitate mai slaba. Partenerii germani le-au acceptat insa si asa.

“Cu timpul, ne-am obisnuit sa fabricam sicrie asa cum cer ei. Acum nu mai avem nici o problema din punct de vedere calitativ, iar ei sunt foarte multumiti de parteneriat”.

Cu banii obtinuti de pe sicrie, firma a reusit sa mai cumpere un grajd la Chichis, unde a adus un uscator pentru lemn si o presa, utilaje de ultima generatie.

Pentru ca totul sa mearga bine, firma ar trebui sa mai cumpere cateva utilaje, fapt pentru care patroana a depus deja un proiect pentru programul RICOP.

Codruta Murarasu a apelat chiar la Netherlands Management Cooperation Programme (NMCP), o organizatie independenta, sprijinita de guvernul olandez. NMCP a trimis la Sfantu Gheorghe un consultant care a eficientizat activitatea firmei.

Din 1998, firma a reusit sa exporte cosciuge in Germania, Italia si Olanda, ca urmare a contributiei NMCP, care a cautat si parteneri din Olanda pentru Alex&Co.

In prezent, firma exporta peste 1.300 de bucati pe luna, la o valoare de aproape 90.000 de marci germane. Crucile din lemn sunt livrate separat, in tiple de plastic, ca “accesorii”.

Alex&Co va intra in curand pe piata germana de sicrie de lux. Dintre materialele folosite pentru acestea, doar lemnul va fi romanesc. Restul materialelor vor fi aduse din Uniunea Europeana si vor respecta standardele acesteia in materie de protectie a mediului.

Componentele biodegradabile vor fi importate din Germania, iar in Romania se va asambla produsul finit. Sicriele de lux vor fi sculptate manual.

Pentru ca materia prima se gaseste din belsug in zona, patroana doreste sa suplimenteze capacitatea de productie. “Mana de lucru calificata i-a convins pe nemti, olandezi si italieni si poate va exista si cerere din alte tari ale UE”, spune Codruta Murarasu.

Pentru a fi mai cunoscuti si pentru a-si atrage cat mai multi clienti, cei de la Alex&Co intentioneaza chiar sa-si faca o pagina de internet in limba engleza, pentru a cauta in retea end-useri pentru sicriele biodegradabile.