Afacerea moare, dar intreprinzatorul nu se preda

In 1998, Ola Lauritzson, un tanar suedez in varsta de 24 de ani pornea la drum cu gandul de a revolutiona lumea financiara a Europei prin intermediul Internetului.

Planuri avea, doar banii mai lipseau. I-a obtinut insa repede, apeland la marii finantisti cu care se afla in relatii bune si care au acceptat sa le fie prezentat pentru prima oara in viata lor proiectul unui dot-com.

Viziunea sa a prins si astfel, in numai un an si jumatate, Lauritzson a reusit sa stranga 12 milioane de dolari ca sa-si implineasca visul: un serviciu disponibil pe Internet, numit EPO.com, care ar fi trebuit sa devina sinonim cu “e-oferte publice de actiuni.”

Scopul acestui serviciu era atragerea a zeci de milioane de noi investitori, pe alte canale decat cele traditionale, permitand astfel omului obisnuit sa subscrie la oferte publice initiale de vanzare de actiuni (asa-numitele IPO) si chiar sa investeasca in afara tarii de resedinta, lucru rar in Europa.

Lauritzson a strabatut Europa de la un capat la altul pentru a lua diverse aprobari si pentru a incheia contracte in vederea unor potentiale IPO, incercand sa-si puna afacerea pe picioare intr-un timp cat mai scurt.

Dar nu destul de scurt, caci la jumatatea anului 2000, “viscolul” care sufla dinspre pietele de capital l-a prins din urma. Cum deja cheltuise cei 12 milioane de dolari primiti, iar investitorii dadusera bir cu fugitii, Lauritzson s-a vazut nevoit sa vanda EPO unei firmei concurente din Marea Britanie, EO, care statea mult mai bine la capitolul fonduri.

Astazi, fostul director general care nu demult se invartea in cercuri inalte si la propriu si la figurat este doar un angajat al unei companii engleze, in functia de director de marketing.

ai, in timp ce fostii sai rivali se straduiesc sa relanseze afacerile pe care el a incercat sa le puna pe picioare in Stockholm, Paris si alte trei mari orase europene, Lauritzson are tot timpul necesar sa reflecteze la lectiile inghesuite pe perioada a numai doi ani.

Prima si cea mai importanta ar fi: parvenitii nu se pot pune cu titanii Vechii Economii. Manat de dorinta sa de a crea o banca electronica de investitii, Lauritzson s-a lasat purtat de entuziasm, iar mesajul pe care l-a transmis intregii lumi financiare suna cam asa: ” O sa va iau painea de la gura!”, dupa cum afirma seful sau actual, directorul general al EO, John St. John.

Iar un asemenea mesaj nu e tocmai pe placul cremei lumii financiare. In cele din urma, puterile financiare au reusit sa-l puna cu botul pe labe pe intrus.

Desi o lectie dura, povestea lui Lauritzson ofera indicii pentru descifrarea tainelor economiei Internet din Europa si dezumfla miturile care au dus la efemera glorie a dot-com-urilor.

Spre exemplu, Internetul aducea cu sine promisiunea unei Europe fara granite, insa numai Lauritzon stie de cate ori s-a lovit de ele, caci pentru o aprobare trebuia sa se zbata timp de cateva saptamani, sau chiar luni de zile. Realitatea arata ca granitele Europei se intind de fapt si in cyberspace.

O alta lectie pe care intreprinzatorul suedez a fost nevoit s-o invete a fost ca pietele bogate, cu mari acumulari de capital, sunt porturi sigure la vreme de furtuna, lectie insusita si alti oameni de afaceri suedezi care s-au refugiat in Marea Britanie si Germania, cele mai puternice economii Internet din Europa.

EPO.com nu este prima afacere a lui Lauritzson, care a pasit in aceasta lume de la varsta de noua ani, de fapt cand a pornit o mica afacere de colectare a cutiilor de conserve si de bauturi racoritoare reciclabile.

In timpul liceului a decis sa se extinda in afara granitelor tarii incepand o mica afacere cu pelerine de ploaie cumparate din Hong Kong pe care apoi le personaliza cu diverse imagini si le vindea in Suedia.

Esecul acestui proiect, datorat pierderii unui transport de marfa intr-un depozit din Shanghai l-a invatat sa faca planuri la scara mare. Atunci a realizat ca o afacere la scara internationala nu se conduce din fotoliul de acasa.

In 1998, cand Lauritzson a inceput sa adune fonduri pentru EPO.com, Internetul in Europa era abia in scutece, fiind cu cel putin doi ani in urma Statelor Unite, dar tanarul suedez si-a dat seama ca-i poate atrage pe magnatii Vechii Economii de partea sa, folosind abordarea potrivita si l-a contactat in acest scop pe Bjurn Sprangare, fostul director al cele mai mari companii de asigurari din tara, angajat al regelui Suediei ca guvernator al palatului regal, care i-a deschis usile spre inalta societate a comunitatii de afaceri din Suedia.

Banii au inceput sa vina spre EPO.com, iar Lauritzson s-a trezit practic asaltat de investitori care doreau o parte din afacere, primind fonduri chiar si de la un consortiu format din Credit Lyonnais, divizia de investitii cu capital de risc a BancBoston si o divizie a Arnault group.

Falimentul unor renumite dot-com-uri europene care nu reusisera sa recupereze banii cheltuiti cu larghete pentru promovare a determinat celelalte firme de pe internet sa-si indrepte atentia spre nivelul cheltuielilor si sa-si regandeasca planurile de extindere. Aceasta miscare a afectat dus la o scadere drastica a numarului de IPO, afectand dramatic veniturile firmei lui Laurtizson.

Intre timp, pe piata isi croia drum un concurent plin de bani, EO. In spatele acestei companii se afla un grup de bancheri, condus de John St. John, fost director la Lehman Brothers si din care mai faceau parte colegi de-ai sai de la Dresdner Kleinwort Wasserstein, Morgan Stanley si BNP Paribas.

De la inceput EO n-a facut altceva decat sa vanda un serviciu, devenind o punte de legatura intre banci de investitii si brokeri, in loc sa devina o banca de investitii online, iar in cateva luni a semnat contracte importante cu UBS Warburg, Barclays Bank si Charles Schwab.

Marele avantaj al EO l-au constituit banii, investitorii pe care EPO i-a pierdut atunci cand o companie concurenta cu care se aliase a renuntat la parteneriat.

Desi firma lui Lauritzson avea orice in afara de bani: organizare, aprobari guvernamentale, 80,000 clienti si un sistem de tranzactionare de 2,5 milioane de dolari, disparitia investitorilor s-a dovedit fatala. Atunci EO i-a facut o oferta, pe care Lauritzson a fost nevoit sa o accepte.

Nu plangeti pentru Lauritzson! O duce bine. Are actiuni la EO, care-i vor aduce un profit frumusel atunci cand piata de IPO din Europa isi va reveni. In plus, are multe planuri de viitor, caci, studiind istoria vietii sale se poate observa ca tanarul suedez este un intreprinzator in serie, specie noua in Europa. Deci, va reveni.