ai PNTCD are drept la petit PDSR!

Gravul esec al PNTCD in recentele alegeri locale ar cere ceva capete. Cineva ar trebui sa raspunda, chiar daca nu este direct vinovat, iar responsabilitatea apartine nu doar unor oameni, ci si unui complex de factori. Ca exact cei din frunte trebuie sa-si asume esecul constituie insa regula in partidele democratice, din tarile democratice. Ceva de acest gen s-a cerut si in PN?CD, dar revolutia a durat – cum s-a spus – doar o zi! ai nu s-a soldat cu nimic de acest gen, ba, conducerea actuala a primit un soi de vot de incredere. ai, ceea ce este mai important, un nou cec in alb pentru a organiza campania electorala a partidului si in vederea infruntarii de la parlamentarele din toamna.

Un asemenea blocaj al schimbarii ar putea fi devorant pentru partid, comunicand catre electorat imaginea unei incapacitati de iesire din inertii ruinatoare, din incremeniri iremediabil perdante.

Realitatile sunt insa atat de neiertatoare cu PNTCD, incat – culmea! – s-a putea sa refuze partidului pana si sansa unei primeniri acum a conducerii, in ciuda esecului lamentabil din alegerile locale. Ce ar putea face o noua conducere? Ar putea consemna esecul, ar putea analiza cauzele si stabili responsabilitatile acestuia, pentru ca, de fapt, pe baza unei alte strategii, sa incerce, promovand o noua imagine, sa recupereze electoratul pierdut. Realist privind insa lucrurile, o asemenea recuperare nu poate fi o miza decat pe termen lung, cu deliberata acceptare inteleapta a trecerii in opozitie. Oricum, nu poate fi vorba de o miza a urmatoarelor luni, adica pana la alegerile din toamna.

Fapt este ca, desi le-a placut sa faca patru ani pe sefii in Conventie si chiar in coalitie, taranistii nu sunt singurii raspunzatori de esecul guvernarii din cei patru ani, responsabilitatea apartinand deopotriva liberalilor, pedistilor si udemeristilor. Or, taranistii constata, probabil stupefiati, ca sunt singurii penalizati serios de electorat. De fapt, de propriul electorat, si nu este de mirare, caci in ’96 avea un electorat, care acum este dezamagit . Manevrand abil si ipocrit, partenerii de coalitie au reusit ca imagine sa le puna taranistilor in cap tot esecul. Cel putin asa apare in ochii electoratului. ai votul o demonstreaza. PD chiar si-a imbunatatit putin scorul din ’96, caci electoratul sau de fapt nici n-ar avea de ce sa fie nemultumit, intrucat PD s-a infruptat masiv din foloasele guvernarii fara sa traga si ponoasele acesteia. Iar liberalii, care nici nu aveau electorat in ’96, au obtinut, concurand separat la locale, o nesperata dar atat de dorita victorie asupra taranistilor, cerandu-si acum pentru ei sefia in cazul eventualei continuari a fostei colaborari, dupa formula “Conventia ori va fi liberala, ori nu va fi deloc!”.

Taranistii vad astfel pe toti copartasii la esecul guvernarii dupa ’96 triumfand si aranjand tot felul de jocuri pentru a-si asigura participarea si la viitoarea guvernare. Cu oricine, dar nu cu PN?CD, devenit calul raios !. Sau cu un PN?CD vasal si nu partener!

Conditii in care taranistii mai fac o ultima incercare. O incercare perfect permisa in jocul politic. Isi cauta un aliat. Pentru taranisti – ridiculizati de pedisti si tradati de liberali – nu exista decat unul singur ! ai acesta se numeste PDSR, care cauta si el aliati precum si afise pentru strainatate.

Pedistii, care se vad deja furnizori de prim-ministru, ii invita de fapt pe taranisti sa le faca pantofii. Daca este insa sa faca pantofi, atunci taranistii pot face mai degraba pantofi pedeseristi. Nu sunt nicidecum mai perestroikisti decat cei pedisti, si oricum, nici cei ai taranistilor nu stralucesc in soare de reforma capitalista.

Cu liberalii, lucrurile sunt clare. Acestia le-au dat taranistilor cu tifla. ai atunci, taranistii ii invita acum sa se intoarca in Conventie pe baze paritare si, daca refuza, ei taranistii sunt dezlegati politic pentru cautarea oricarei aliante. ai daca ei liberalii capitalisti cauta in coarne PDSR-ului, de ce nu i-ar cauta in coarne si taranistii, care nu “dau peste” de capitalism.

ai, isi spun taranistii, vom vedea ce iese! Nici ei, nici pedeseristii nu pot desigur suna goarna de pe acum in legatura cu o eventuala colaborare. Exista simpatizanti pedeseristi care sa nu auda de taranisti si, la fel, simpatizanti taranisti care sa nu auda de pedeseristi ! Dar, dupa alegeri, totul este posibil ! ai astfel taranistii isi rezolva si problema Constatinescu: adica presiunea Presedintelui de a prelua el partidul, desigur in mod salvator!, daca vede ca ar putea ramane fara Cotroceni.

Oricum, pentru un demers postelectoral catre PDSR, taranistii trebuie sa aiba la conducere pe cei din prezent. Pur si simplu, ca sa existe cui sa se puna in carca un eventual esec si in acest demers. Evident, o echipa noua nu ar fi nimerita: sa-si inaugureze mandatul chiar cu lansarea unei colaborari cu PDSR !? N-ar tine !

Hai sa fim realisti! In urma localelor, au aparut o puzderie de barbatusi, detinand fiecare sub 10% din piata si doar 12-13% in cazul PD, care se considera unul mai inteligent si mai sfortos decat altul, in cautarea unei mirese. Dar, vai, pe piata nu este decat o mireasa: PDSR. Marele perdant, PN?CD, are si el dreptul la petit mireasa. Cu atat mai mult daca barbatusii incearca, dupa cum se lauda, o nunta doar intre ei, fara mireasa PDSR. O asemenea nunta fara mireasa ar fi moderna, in spiritul unui amendament asteptat de Consiliul Europei la Articolul 200 Cod Penal, dar ramane totusi numai o himera, cunoscand bine cat de mare si de minunat se da fiecare dintre barbatusi.

Pentru PN?CD, lucrurile sunt simple: ori merge in continuare pe linia compromisului politic, inaugurat prin colaborarea cu PD, si participa la competitia pentru mana miresei PDSR – si atunci o face cu actuala conducere – ori, cu o noua conducere, se retrage in opozitie si incearca o recuperare a valorilor morale traditionale ale partidului.