Aiuritoarea lege a fondurilor de pensii facultative

Legea fondurilor de pensii facultative, aflata in stadiul de proiect la Camera Deputatilor dupa ce a fost votata de Senat, abunda in neclaritati. Nu numai la nivelul formularilor, ci si la nivel de structura.

Astfel, prima referire despre cine poate con-tribui la aceste fonduri de pensii facultative apare in lege abia la pagina 28 din cele 48 de pagini totale ale legii. Pana atunci, in primele sase capitole, se discuta despre infiintarea fondurilor de pensii, autorizarea si retragerea autorizatiei administratorilor, despre autorizarea prospectului schemei de pensii facultative, ba chiar si despre supravegherea si administrarea speciala a acestor societati de administrate a pensiilor facultative.

Cu alte cuvinte, nici nu am ajuns sa stim cine sunt oamenii pentru care este facuta aceasta lege, ca deja am vazut ce se intampla cand administratorul fuge cu banii si fondul intra in administrare speciala.

Dar ajungem la articolul 74 alin. (1) care ne spune cine poate fi participantul la un fond de pensii facultative.

Un articol imens, absolut ininteligibil. Cei care fac legile vor cu orice pret sa ne arate ce maestri ai frazelor sunt si arunca in lupta subordonata dupa subordonata, pana nu mai intelegi care propozitie determina pe care.

“Participantul la un fond de pensii facultative este angajatul, functionarul public sau persoana autorizata sa desfasoare o activitate independenta, potrivit legii, persoana care isi desfasoara activitatea in functii elective sau care este numita in cadrul autoritatii executive, legislative ori judecatoresti, pe durata manda-tului, membrul unei societati cooperative, po-trivit Legii nr. 1/2005 privind organizarea si functionarea cooperatiei, precum si o alta persoana care realizeaza venituri din activitati profesionale, care adera la un fond de pensii facultative si care contribuie sau/si in numele caruia s-au platit contributii la un fond de pensii facultative si are un drept viitor la o pensie facultativa”.

100 de cuvinte, 8 propozitii, 5 de “care”, 4 de “sau”. Ca aceasta fraza arata toata legea. O ingramadire de cuvinte pe care daca le citesti atent te apuca ameteala. Nu era mai simplu sa fi fost scris: “Pot deveni participanti la un fond de pensii: ” si apoi, mai jos, linie dupa linie, fiecare categorie profesionala acceptata? Dar de fapt de ce este nevoie de atatea enumerari? Nu era mai simplu sa fi fost scris: “Pot contribui la un fond de pensii facultative toti platitorii de impozit pe venit”, expresie care include toate aceste categorii?

Mai mult, aceasta capodopera birocratica de 100 de cuvinte este pur si simplu o definitie in cerc inchis. Sa o citim constransa:

“Participantul la un fond de pensii facultative este angajatul (…) care adera la un fond de pensii facultative”. Adica “Jucatorul de fotbal este cel care joaca fotbal”. Cand aici legea trebuia sa ne lamureasca cine poate fi jucator de fotbal: “bar-batii albi, cu inaltime de peste 1,80 m sau blonzi”, adica sa spuna “Pot contribui la un fond de pensii cei care indeplinesc conditiile a, b, c sau d”.

Confuzia din mintea celor care au facut proiectul de lege se manifesta insa nu numai la nivelul constructiei frazelor, ci si la cel fundamental, al legii in sine. Astfel, degeaba am aflat in acest articol 74 alin. (1) al proiectului de lege ca “Participantul la un fond de pensii facultative (…) este persoana autorizata sa desfasoare o activitate independenta, potrivit legii”, ca doua paragrafe mai jos, la art. 76 alin. (1) aflam altceva.

“Contributiile la un fond de pensii facultative se stabilesc conform regulilor acelei scheme de pensii facultative, se retin si se vireaza de catre angajator, sau, dupa caz, de catre participant, odata cu contributiile de asigurari sociale obligatorii, in contul fondului de pensii specificat in actul individual de aderare”.

Daca aceste contributii “se retin si se vireaza (…) odata cu contributiile de asigurari sociale obligatorii”, inseamna ca nu pot fi participanti decat cei care platesc contributii sociale obligatorii. Deci numai salariatii “cu carte de munca”, pentru ca persoanele “autorizate sa desfasoare o activitate independenta” din art. 76 nu sunt obligate sa contribuie la fondul de pensii publice.

Asa ca nu stim: pot sau nu sa contribuie la fondurile de pensii facultative persoanele cu activitate independenta sau care realizeaza venituri din activitati profesionale?

Ceata totala.

Si acum cireasa de pe tort. Cea mai importanta prevedere a acestei legi de 48 de pagini este expediata intr-o fraza – este adevarat, destul de voinica: 50 de cuvinte: art. 76 alin. (4):

“Angajatorul si sindicatul, dupa caz, reprezentantii salariatilor, prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate, grup de unitati sau ramura sau angajatorul singur sau prin asociere cu alti angajatori si reprezentantii salariatilor, in lipsa unui contract colectiv de munca si/sau in lipsa sindicatului, pot propune participarea la un fond de pensii facultative”.

Ati inteles? Nu? Mai cititi o data. Nici acum? Cine poate “propune” participarea la un fond de pensii facultative: angajatorul, sindicatul, reprezentantii salariatilor? Ce inseamna “la nivel de unitate, grup de unitati sau ramura?” Cum se aleg “reprezentantii salariatilor”? Si cui “pot propune” angajatorul, sindicatul sau reprezentantii salariatilor participarea la un fond de pensii facultative? Catre cine fac propunerea? Cine trebuie sa o aprobe? Nu se pot hotari ei insisi? Atunci de ce nu e scris “pot infiinta” in loc de “pot propune”?

Regula “De ce sa fie simplu cand se poate complicat?” este si aici o axioma. Oricine e interesat de fondurile de pensii private intreaba prima data: cine poate contribui? Cum infiinteaza salariatii un fond de pensii facultative? Dar angajatorul?

Dar acest proiect de lege nu lamureste deloc oamenii, ci mai tare ii baga in ceata. De unde trebuie sa aducem expertii care sa ne faca o lege clara? De ce facem o lege proasta de la inceput, pe care nu poate s-o inteleaga nimeni din cei carora li se adreseaza?

Nu s-ar putea da o lege in locul ei, mai scurta si mai practica: sa nu fie fraze mai mari de 3 propozitii sau 50 de cuvinte intr-o lege?