Al. Andriescu – 85/ de Bogdan Crețu

Ceea ce m-a atras mereu la personalitatea sa este deschiderea către domenii ce e drept diferite, dar obligatoriu complementare: lingvistica, filologia propriu-zisă și literatura. Separat, nu se prea pot studia cu bune rezultate. Mai ales atunci când e vorba de o vârstă mai îndepărtată a culturii, care le înglobează pe ambele, făcându-le, uneori, să se identifice.

Deși cariera sa universitară prestigioasă (a fost și decan al Facultății de Litere la sfârșitul anilor ’80) s-a axat pe materii aparent aride, dar care cer erudiție și obligă la interdisciplinaritate, precum istoria limbii, stilistică, introducere în filologie ș.a., profesorul a practicat, în paralel, cronica literară în revistele ieșene și a ales să debuteze cu o carte despre literatura română contemporană (Disocieri, 1973), pentru care a primit Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România.

Volumul cuprinde studii sau cronici literare deghizate sub forma studiului riguros despre autori precum Ion Barbu, Ion Vinea, Nicolae Labiș, Gib I. Mihăescu, Marin Preda, Eugen Barbu etc. De cele mai multe ori, instrumentele sunt ale stilisticianului, care nu se hazardează să formuleze verdicte până nu a analizat minuțios textul, cu atenție la detalii care unui cronicar grăbit îi scapă de regulă.

O altă carte, publicată în 1974, Relief contemporan, recuperează contribuțiile profesorului legate de literatura momentului, în special de poezia anilor ’60-’70: poeți precum Ion Gheorghe, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Cezar Baltag, Emil Brumaru, Mircea Ivănescu. Ștefan Aug. Doinaș, Ion Caraion sau Nichita Stănescu își găsesc în Al. Andriescu un critic atent, care comentează cutare volum din perspectiva întregii opere și care este preocpat de comentariul acribios al textelor.

Cele mai multe dintre aceste cronici-studii sunt întru totul valabile și astăzi. Mă întreb câți dintre actualii profesori de lingvistică, nu de la Iași, ci de aiurea, mai pot fi nu spun comentatori avizați, dar măcar la zi cu informația privind literatura contemporană. Răspunsul este evident: puțini, extrem de puțini mai au răgazul și curiozitatea intelectuală de a depăși granițele domeniului pe care și l-au ales. Cercetarea serioasă pretinde astfel de sacrificii, dar, de ce să nu o spun, în mediul academic circulă un curent de dispreț sau măcar de ingoranță senină față de titlurile calde, abia apărute: serios este considerat criticul care se ocupă de clasici, de valorile atestate, nu de scriitorii vii, în toate sensurile. Ei bine, exemplul lui Al. Adriescu demonstrează că este posibil: poți fi și cronicar la zi al fenomenului literar, și istoric literar, ba chiar lingvist, filolog etc.

După mintea mea, cartea cea mai importantă pe care profesorul a dat-o în domeniul istoriei literare este cea apărută în 2004, Psalmii în literatura română. Sigur, ea este rodul unor preocupări mai vechi, privind tălmăcirea versificată a lui Dosoftei și editarea Bibliei de la 1688, dar își găsesc locul în această sinteză, pe lângă nume grele ale literaturii vechi, și autori precum Ion Heliade Rădulescu, Macedonski, Tudor Arghezi, V. Voiculescu, Lucian Blaga sau Ștefan Aug. Doinaș. Este o sinteză obligatorie pentru cine se ocupă de subiect.

Nu-mi este dat mie să comentez contribuțiile filolgice ale lui Al. Andriescu. Le pot însă numi, selectiv: în afara unei cărți despre Limba presei românești în secolul al XIX-lea (1979), profesorul a realizat și unele ediții critice. Este acesta un domeniu vitregit, pe cale de dispariție: Facultatea de Litere, așa cum este ea organizată acum, nu mai pregătește filologi capabili să realizeze ediții critice, de care ducem atâta lipsă. E o muncă uriașă și aproape anonimă, căreia cei din institutele de cercetare nu îi pot face față singuri. Din păcate, la noi, nu doar că nu toți clasicii se bucură de ediții critice care să cuprindă întreaga operă (Cantemir este primul nume care îmi vine în minte), dar multe dintre cele existente sunt depășite, oricând perfectibile.

Al. Andriescu a realizat ediții care se impun: de pildă, cea a operei lui Gib I. Mihăescu, începută în 1976 și încheiată în 1995. De curând, în 2008, ediția a fost reluată și îmbunătățită, apărând, într-o formă exrem de elegantă, în trei volume, în colecția Pleiade a Fundației Naționale pentru Știință și Artă, sub egida Academiei Române.

În plus, proiectul editării critice a Bibliei de la 1688 și-a găsit în Al. Andriescu un inițiator, alături de Paul Miron. Slavă Domnului, acest efort este continuat astăzi, prin grija și efortul profesorului Eugen Munteanu și ale colaboratorilor săi: Monumenta Linguae Dacoromanorum. Biblia 1688 a ajuns, în 2009, la volumul al șaptelea. La primele volume, contribuția lui Al. Andriescu este esențială.

Sigur, sună sec această schiță a unei activități mult mai bogate decât poate părea din aceste rânduri. Pentru un articol de ziar este, totuși, suficient. Pe 12 ianuarie, profesorul Al. Andriescu a împlinit 85 de ani. Prilej pentru breasla academică să-l sărbătorească, iar pentru mine să îndrept către domnia-sa, cu timiditate și stângăcie, o reverență. Multă sănătate și zile cât mai senine, Domnule Profesor!

BOGDAN CREȚU (născut la 21 ianuarie 1978, în județul Constanța) este lector la Catedra de Literatură Română din cadrul Facultății de Litere, Universitatea “Al.I. Cuza” din Iași. Doctor în filologie, cu distincția magna cum laudae, din iulie 2006. Volume publicate: Arpegii critice. Explorări în critica și eseistica actuale (Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România; Premiul pentru debut al revistei “Convorbiri literare”); Matei Vișniec – un optzecist atipic (Premiul pentru debut al “Ziarului de Iași”, nominalizat la Premiul pentru debut al revistei “România literară”), Lecturi actuale. Pagini despre literatura română contemporană (Premiul pentru critică al revistei “Ateneu”), Utopia negativă în literatura română. Cronicar literar, eseist; a publicat în jur de 500 de articole în diferite reviste culturale. Semnează prefețe la numeroase volume, antologii etc. Redactor al revistei “Paradigma”. Membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Asociației pentru Literatură Generală și Comparată. Din 2006, semnează o rubrică săptămânală în “Ziarul de Iași”. Colaborator la emisiunea “Convorbiri literare” a Radio Iași, din 2006.