Alb, ALB, alb/ de Ziarul de duminică

Alb de Rădești

Expoziția Sorin Ilfoveanu: Alb (AnnArt, până pe 19 iunie) reunește pe simeze un fond de 32 de lucrari de lucrări – pictură în acrilic pe pânză – peisaje de la Rădești, realizate în perioada 2012-2013. De asemenea, prezentăm la mapă o serie de 13 desene pe hârtie, din aceeași perioadă.

„Cele mai recente serii de picturi și desene in alb sunt peisaje de la Rădești, satul devenit legendar in opera sa de maturitate. Satul din zona Argeșului, locul de referință din geografia sa emoțională a inceput să îi apară în operă incă din anii 1985-86, cand artistul a început amenajarea unui spațiu de lucru și repaus acolo, între colinele prietenoase ale Subcarpaților Getici, la mijlocul distanței dintre Pitești și Campulung Muscel.

Albul hartiei, al grundului sau al tonului de fundal susține cu eleganță semnele grafice realizate în creion sau în culori de pămant sensibil tonate. In cazul desenelor și guașelor, albul este elementul de contențiune a liniilor, semnelor și petelor, mai multe și mai dense, parcă, decat in seriile anterioare, apropiate ca dată, intitulate Banchetul, Rădești sau Pițigaia, în care Aurelia Mocanu observă cum „Ilfoveanu- desenatorul surdinizează portretul, îi captează aura in proiecție arhaică, dar răscolește sonor-grafic pămanturile locuite.”

El folosește albul panzei sau al hartiei ca pe un ton integrat intregului ansamblu, acesta putand fi considerat materie pură dăruită de suport. Grundul texturat al panzelor este, din punct de vedere tehnic și fizico-chimic, primul strat al picturii, iar (aproape) albul acestuia devine simbol deoarece, in majoritate, se pictează pe alb, acesta devenind originea oricărei variante cromatice sau tonale ulterioare.

Urma neagră care apare pe alocuri, orizontal – în cer, pe post de negură (element abstract) sau vertical, pieziș (ca marginea deteriorată a unui instantaneu învechit), în peisajele eternizate de la Rădești, este un element deconcertant, care se opune diametral albului mai mult sau mai puțin extins din fiecare lucrare…” (Simona Vilău, curator, aprilie 2013) (foto 1)

***

Cum a-mpietrit milităria

Manhood AMR – Sculptură en plein air de Vlad Berte la Aiurart. De ce să alegi ARMATA când în fața ta se deschid atâtea drumuri, atâtea posibilități? Pentru că a intra în Armata Română nu înseamnă doar a-ți defini personalitatea, a te maturiza, a-ți întări trupul și spiritul, nu doar a-ți face datoria față de patrie, ci înseamnă o multitudine de oportunități și posibilități, pe care ți le oferă profesia militară… Vlad Berte (n. 1985, Cluj-Napoca) surprinde prin încremenirea pietrei sculpturilor sale și încremenirea obiceiurilor: „Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a așezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze și s-o păzească.” (Geneza 2:15), Cuvântul păzească din Geneză ne face să reflectăm asupra dispensabilității tradiționale a masculului. Metamorfozarea unui băiat în bărbat se făcea trecând printr-un proces inițiatic: stagiul militar. Această ultimă treaptă a metamorfozării, o etapă mentală și emoțională, este redată de Vlad Berte prin obiectele definitorii ale bărbăției mioritice. Odată parcursă etapa armatei, individul se întorcea în comunitate „bărbat” – termen care valida statutul de cap al familiei. În ultima decadă, iconurile, ce defineau ideea de „am să mă întorc bărbat”, au dispărut. Berte investighează relicvele unei epoci care nu mai este. (Ioana Ciocan, curator) Iar milităria împietrită a rezistat furtunilor de cod portocaliu din București, ispitelor din Noaptea albă a galeriilor și soarelui de mai reinventând postmodern isotria clasicului en plein air.

(foto 2 – 4 Remus Andrei Ion)

***

Biologie de porțelan

Expoziția Aura formei a ceramistului clujean Gavril Zmicală la Galeria Galateea.

„Materialul, de o sensibilitate aparte, reține fiecare amprentare a ceramistului. Docilă, gresia se supune gestului artistic, înmagazinându-l pe suprafața sa. Imprimarea fină rămâne în memoria materialului, modelându-i epiderma. Asemeni unui biotehnolog, Gavril Zmicală investighează microparticulele ființei umane, prin introspecție. Fiecare gând, gest, sentiment, devine imaginea unei stări. Corespondența dintre imaginea stării și memoria materiei creează Aura formei.” (text Raluca Băloiu, curator Adela Bonaț) (foto 5-8, Remus Andrei Ion)