Alianta DA, Fuziune NU

Martea trecuta, la sedinta Biroului Central PNL, prim-ministrul Calin Popescu-Tariceanu si-a anuntat colegii ca dupa Conventia Nationala PD din 7 mai, se vor initia negocieri de fuziune cu pedistii. A fost oarecum o surpriza, deoarece de mai bine de trei luni, liderii celor doua partide au evitat cu grija tema fuziunii. Doar Traian Basescu a batut mereu toba fuziunii, intrand chiar in unele detalii ale problemei.

Prima reactie a liberalilor a fost de incantare fata de aceasta idee, care intr-adevar ar mari considerabil scorul Aliantei la viitoarele alegeri. Doar o analiza mai aprofundata a fuziunii arata ca ea nu este deloc simpla – de la aspectul ideologic la cel practic.

Ideologic, liberalii nu vor sa renunte la liberalism, mai ales ca in Romania aceasta doctrina are un trecut glorios, iar numele Bratienilor este legat memorabil de dezvoltarea industriala a Romaniei. Putini liberali sunt de acord cu teza fostului presedinte al partidului Valeriu Stoica ca o fuziune ar trebui sa duca la transformarea PNL intr-un partid popular. In Partidul Democrat exista o ramura importanta care ramane loiala Internationalei Socialiste, fapt recunoscut si de Traian Basescu. Dar si in PD fostul ministru Frunzaverde pledeaza pentru trecerea la doctrina populara, iar Traian Basescu, care conduce PD prin telecomanda, inclina tot spre formula populara. De altfel, faptul ca in Parlamentul European reprezentantii populari domina scena politica a facut ca cinci partide din Romania sa promoveze trecerea la aceasta doctrina politica.

Vicepresedintele PD Radu Berceanu preconizeaza ca partidul sa renunte la baza sa proletara si sa se indrepte mai curand spre clasa mijlocie. ãEi sunt cu Marx si Engels, iar noi cu Marx & Spencer, faimoasa retea comerciala britanica.?”

Practic, tema fuziunii se izbeste de multe piedici, atat la centru, cat si in filialele judetene. A intervenit chiar o piedica de data recenta. Sondaje comandate de Emil Boc si compania arata ca PD este pe cai mari si nu mai accepta raportul de forte inegal 1 la 1,3 in favoarea PNL care a dictat atat distributia posturilor ministeriale, cat si a celor locale. Ei atribuie scorul scazut al PNL prestatiei unor ministri liberali – Ionut Popescu de la Finante, nevoit sa instituie noi taxe si impozite, si Mircea Cinteza, de la Sanatate, care a incurcat-o rau cu medicamentele compensate care provoaca cozi interminabile la farmaciile din tara.

Va sa zica, in loc ca evolutia politica din ultimele luni sa determine o apropiere intre cele doua partide ale Aliantei, asistam la o inrautatire a acestor relatii.

Este adevarat ca o fuziune a celor doua partide ar mari scorul electoral al Aliantei DA. Potrivit unui recent sondaj Data Media, daca alegerile ar avea loc in prezent, Alianta ar obtine 50,8% din votanti, iar PSD doar 22%. Dar eu ma indoiesc ca, fiind la guvernare si avand obligatia de a aplica masurile impopulare dictate de integrarea in Uniunea Europeana, Alianta ar obtine acelasi scor la toamna sau la data cand ar avea loc alegeri anticipate. Experienta tarilor postcomuniste demonstreaza ca peste tot partidul aflat la putere si-a erodat popularitatea si a obtinut rezultate electorale proaste. Aceasta perspectiva ar putea oare sa determine infaptuirea unei fuziuni care acum pare greu de imaginat? That is the question!