Allah, singura lege a republicii islamice

“In numele lui Allah, cel indurator si plin de mila”. Aceasta este versetul din Coran care deschide Constitutia iraniana, adoptata dupa Revolutia islamica din 1979, care a inlaturat monarhia ultimului sah, Reza Pahlavi. Legea fundamentala arata natura religioasa a dreptului iranian: “in viziunea islamica, guvernarea nu deriva din interesele unei anumite clase si nici nu serveste dominatiei unui grup. Reprezinta, mai degraba, indeplinirea unor obiective politice(…), pe drumul catre scopul final, Allah”. Astfel se deschide o lege, practic ilizibila pentru democratiile obisnuite cu dreptul civil. “Forma de guvernamant in Iran este Republica Islamica, bazata pe credinta seculara in suveranitatea adevarului si a justitiei coranice, adoptata in referendumul din 1358, an solar al calendarului islamic si care corespunde cu martie, 1979, prin votul unei majoritati de 98,2 la suta din votanti, act organizat dupa succesul Revolutiei conduse de ayatollahul Al-Uzma Khomeyni”, se spune in articolul l al Constitutiei islamice. Articolul 2 spune ca statul islamic se bazeaza pe “Dumnezeu unul, Allah”, pe dreptul sau exclusiv la suveranitate, drept de legislatie si pe obligatia de a i se respecta verdictele. Scopul final al legilor este revelatia divina, iar rolul fundamental in procesul continuu al revolutiei islamice il are imamul, al carui mandat este statuat, in articolul 2: “de perpetua supraveghere”. Primele indatoriri ale guvernului islamic sunt asigurarea unui climat favorabil virtutilor religioase – credinta, pietate, refuzul viciului si coruptiei – intarirea spiritului cetatenilor in vederea investigatiei stiintifice, a tehnologiei, culturii, a studiului Islamului, in centre speciale. Articolul 4 al Constitutiei stipuleaza ca toate legile civile, penale, economice, administrative, militare si politice se bazeaza pe legile Coranice. Alegerea presedintelui Iranului se face prin vot popular. Deciziile administrative se iau, tot pe baza Coranului, de catre Adunarea Consultativa Islamica (Parlament) si Consiliile de provincie. Calendarul republicii, stabilit la articolul 17, ia ca punct zero perioada de migratie a Profetului Mohammed. Ziua libera a iranienilor este vinerea. Articolul 43, dedicat economiei iraniene, interzice dominatia economica straina. Parlamentul iranian, cu mandat de 4 ani, permite reprezentarea minoritatilor, zoroastrieni, evrei si crestini chaldeeni. Presedintele, ales pentru patru ani, este oficialitatea cea mai inalta a Iranului. Dar numai dupa ayatollah, considerat un intermediar intre popor si divinitate. oana.iurascu@zf.ro