Versiunea completă
Ziarul de Duminică

Altă premieră la Metropolis/ de Ziarul de duminică

Teatrul Metropolis a avut miercuri, 16 noiembrie, o nouă premieră: spectacolul “Vocea umană”, de Jean Cocteau, în regia doamnei Sanda Manu, cu Oana Pellea în rolul principal. Scenografia – Iuliana Vâlsan. O femeie - un bărbat - o iubire…. Sau poate nu. O iluzie? O minciună? Durere, fericire, speranță, iar durere…

Ziarul de Duminica · 17 noiembrie 2011 · 2 min de citit

Teatrul Metropolis a avut miercuri, 16 noiembrie, o nouă premieră: spectacolul “Vocea umană”, de Jean Cocteau, în regia doamnei Sanda Manu, cu Oana Pellea în rolul principal. Scenografia – Iuliana Vâlsan.

O femeie – un bărbat – o iubire…. Sau poate nu. O iluzie? O minciună? Durere, fericire, speranță, iar durere…

Ce înseamnă “vocea umană” de Jean Cocteau pentru Oana Pellea? “Câteodată e vorba despre teatru. Câteodată e vorba despre puțin mai mult… O întâlnire cu o partitură aproape imposibilă și o reîntâlnire după 26 de ani cu PROFESOARA MEA în ale actoriei și nu numai – Doamna Sanda Manu. O reîntoarcere la ȘCOALĂ. O îndrăgostire de un text important și afirmarea unei iubiri față de un mare artist și pedagog. A te arunca în gol fără plasa. o voluptate descoperită de curând… 50 de minute… deasupra lumii față în față doar cu… Mă simt ca un artist instrumentist. O partitură ce îmi oferă ocazia de a sonda limitele și posibilitățile instrumentului artistic numit Oana Pellea. Nu îl consider un spectacol de teatru, ci un laborator. Textul este o generoasă și umană declarație de dragoste. Spectacolul este un credo artistic. Și la origine și mai presus de toate este declarația mea de dragoste față de fenomenul numit Doamna Sanda Manu. Un serios te iubesc ce se regăsește și în text îi este adresat Domniei Sale.”

De partea ei, regizoarea Sanda Manu spune: “Mă reîntâlnesc cu mica mea studentă după 26 de ani de când a părăsit facultatea. Mă reîntâlnesc cu actrița clovn, actrița furtună, actrița excentrică, actrița elaborată, într-un cuvânt cu actrița celebră. Repetițiile, au fost un Dar. De fapt un Lux. N-am cum să explic în vorbe… Mă pândește mereu complexul Cordeliei, fiica lui Lear. Acolo unde este iubire nu e nevoie de vorbe. Concluzia mea în privința repetițiilor? … Sau concluzia piesei? … sau amandouă. Francezii zic aimer malgré que. Adică a iubi în ciuda faptului“.

Citește și