Alte Mari Texte ale Creștinismului/ de Ziarul de duminică

La începutul lunii august vă prezentam în această rubrică cele mai recente apariții în colecția FID – Fapte, Idei, Documente a Editurii Vremea, seria Marile Texte ale Creștinismului, cărți esențiale pentru orice iubitor de cultură, cărți de căpătâi pentru orice creștin: Noul testament. Evanghelia după Ioan. Introduceri, traducere, comentariu și note patristice de Cristian Bădiliță. Ediție bilingvă. Ediția a II-a. Și Patericul sau Apoftegmele Părinților din pustiu. Traducere, introducere, prezentări și postfață de Cristian Bădiliță. Ediția a V-a revăzută și adăugită. Iată acum un nou titlu:

Noul Testament

Evanghelia după Marcu

Traducere inedită și comentariu de Cristian Bădiliță. Ediție bilingvă. Ediția a II-a.

Prin anvergură și profesionalism, traducerea comentată a Noului Testament propusă de Cristian Bădiliță, specialist al creștinismului timpuriu, este o realizare unică în peisajul teologic și cultural românesc. S-a urmat cu fidelitate ediția stabilită de Nestle-Aland, adusă la zi de cei mai reputați savanți internaționali. Traducerea îmbină criteriul fidelității cu eleganța stilistică. Textul original poate fi consultat „în oglindă”. Amplul comentariu discută variantele de manuscrise, oferind, de asemenea, toate informațiile necesare de ordin filologic, istoric și teologic. – Editura Vremea

Teologia specifică Evangheliei după Marcu poate fi înțeleasă cel mai bine prin contrast cu Evanghelia după Ioan. În cazul celei de-a patra evanghelii, Pătimirile lui Iisus apar estompate sau mai bine zis sublimate. La Ioan, răstignirea echivalează cu apoteoza lui Iisus, cu intrarea Lui în slavă. Dimpotrivă, Marcu insistă tocmai asupra suferinței Mântuitorului, reactualizând figura „dreptului chinuit“ din Cartea lui Isaia. Pătimirile constituie centrul de greutate al Evangheliei după Marcu, teologia pro­pusă de autor fiind una a suferinței, nu una a glorificării. De altminteri, tex­tul inițial se încheia cu scena mormântului gol și cu ezitarea femeilor de a duce apostolilor vestea Învierii lui Iisus. Abia în secolul al II-lea s-a adăugat la final un paragraf „optimist“, menit să atenueze tragismul acestui final origi­nar.