Alternanta ciclurilor politice nu a ciclurilor electorale

Desi inauguram o dezbatere oarecum politica nu voi argumenta ideologic sau chiar fenomenologic necesitatea continuitatii la putere pentru PSD si, implicit, argumentele pentru care Alianta PD-PNL merita sa ramana in opozitie, cel putin pana in 2007. As dori ca in aceasta rubrica sa depasim nivelul dezbaterii politice cotidiene in care suntem cu totii implicati si sa cautam a aduce un plus de rationalitate si de unghi analitic. Sper sa reusim sa facem o analiza politica veritabila, cu instrumente conceptuale si cadre teoretice corect circumscrise faptelor pe care le analizam. Chiar daca, apriori, putem presupune ca vom avea optiuni ideologice, este important sa incercam a reduce la nivelul de ipoteze pe care facem efortul a le proba. Prin orice metode, tehnici sau procedee.

Pentru aceste motive n-o sa dezvolt principalele argumente pe care presa sau politicienii le-au pus deja in dezbaterea publica vizand nepotrivirea si previzibila lipsa de eficienta politica a celor doua partide. Nu cred ca s-au inselat cei care considera ca o alianta stanga – dreapta nu poate crea un program coerent si cu succes electoral. Poate ca mai potrivita ar fi fost o alianta post-electorala, asa cum se mai intampla si in alte tari europene, unde un mic partid liberal vine sa completeze cele 7-8% de care are nevoie social-democratia pentru majoritate. Cand Internationala Liberala si cu Internationala Socialista se afla intr-o lupta fantastica pe plan international, cine va sustine un guvern de o asemenea compozitie nefireasca pentru ei, alianta pre – nu post – electorala?

Nici antecedentele algoritmului si performantele de guvernare ale celor doua partide in conditiile in care vin cu o echipa neschimbata nu le recomanda un succes fulminant.

Mistica schimbarii si alternanta ciclurilor electorale

Dar in spatiul nostru politic s-au dezvoltat asteptari si sperante intemeiate pe o mistica a schimbarii. Conform acestei optici, schimbarea oamenilor va presupune, cu necesitate, bunastare, progres sau evolutie. Fara a tine cont de dinamica unor procese sociale, in fiecare ciclu electoral apare ideea ca este bine sa se alterneze partidele la putere. Nimic mai fals, si poate mai grav atunci cand este argumentat acest fapt de analistii politici.

Este deosebit de nerelevanta unitatea de analiza: ciclul electoral. Ciclul electoral nu este relevant pentru realitatea social-politica, pentru o tara. Este insa important pentru partide sau conducatori. Alegerile care urrneaza ciclurile electorale isi pun amprenta adanc asupra vietii de partid: prin alegeri interne, succes sau insucces electoral, modificari de generatii in cautarea candidatului cel mai bun, dezertari sau recofigurari de ideologie sau discurs in functie de rezultatele confruntarilor politice sau cele din sondajele de opinie. Este explicabil de ce partidele in mod firesc se raporteaza la cicluri electorale si incearca sa impuna aceasta masura de timp pentru dezvoltarea politica si mai ales sociala.

Ciclurile politice

Pentru cei care practica insa analiza politica, de pe pozitii nu neaparat neutre dar rationale, este normal sa gaseasca masuri mai relevante. Ciclul politic este cea mai buna masura care vizualizeaza un ritm al istoriei si da profile distincte evolutiilor, etapelor economice si sociale. Ciclul politic este definit prin configuratii si miscari de profunzime ce afecteaza decisiv o societate. Rareaori, si doar intamplator ciclurile politice se suprapun peste cicluri electorale.

Privind din punct de vedere macrosistemic, Romania a cunoscut si cunoaste urmatoarele cicluri politice:

1. Ciclul politic al dezbaterii fondatoare (1990 -1992). O etapa caracterizata de alegeri “fondatoare” si prin cristalizare a consensului. A fost importanta pentru ca se pun bazele si regulile comunitatii politice: decizia si controlul deciziei politice se realizeaza de cei alesi, toti cetatenii au dreptul de a fi alesi, cetatenii se pot asocia liber, cetatenii au dreptul sa conteste puterea.

2. Ciclul istitutionalizarii democratice si trecerii de la o economie de comanda la o economie de piata (1992 – 2000). Perioada complicata pentru ca nu exista reteta pentru asemenea operatiuni si pentru ca reformele dure avanseaza greu in conditii democratice. Semi-esecul economic al acestui ciclu s-a datorat sectionarii lui bruste de un ciclu electoral in care s-a produs alternativa politica. Schimbarea politica din 1996 si venirea CDR la putere a fost benefica pentru legitimarea institutiilor democratice, institutii care odata populate si de opozitie se “purificau” devenind institutii ale statului si democratiei. Din punct de vedere economic a fost un dezastru. Indicatorii economici si sociali aratand o prabusire periculoasa: scaderea brutala a PIB, scaderea exporturilor, inflatie galopanta, scaderea productiei industriale, scaderea exportului, crestere somaj, cresterea datoriei publice. Dezastrul generat de alternata electorala in mijlocul unui ciclu politic a produs un efect rar intalnit in politologie: partidul castigator nu mai intra in Parlament la urmatoarele alegeri.

3. Ciclul politic al integrarii euro-atlantice (2000 – 2007) este ultima faza pentru finalizarea tranzitiei in Romania. Realizeaza economia de piata functionala, integrarea in fluxurile economice internationale, reducerea inflatiei si somajului, reglarea mecanismelor de protectie sociala, reglementarea si reducerea ajutorului de stat si subventiilor, cresterea productiei industriale si a exportului, descentralizare si masuri antimonopol, etc. Ne aflam la jumatatea acestui ciclu si suntem in parametrii stabiliti cu UE, FMI si Banca Mondiala. Daca ar aparea din nou o alternare la guvernare, mai grav – inlocuind o echipa social-democrata cu un conglomerat politc de orientare neoliberala, sansele unei noi prabusiri economice si sociale ar fi foarte mari. In plus, ratarea sansei integrarii ar conduce spre ghetourizarea Romaniei, impingerea ei dincolo de un coridor sanitar al Europei. Este ciclul politc al Partidului Social Democrat.

Experienta arata ca intreruperea unui ciclu politic prin alternanta electorala, cel putin in perioade de tranzitie, produce regres si stagnare. Ciclurile politice fragmentate de alternante nu-si ating decat in mica masura scopurile determinate prin proiecte politice. Partidele care se refera doar la cicluri electorale vad doar interesul partinic, ingust. Ar trebui sa fim lucizi si sa analizam ciclurile politice si sa invatam din trecut. De aceea electoratul va trebui sa lase Alianta PNL-PD sa se consolideze in opozitie inca patru ani. Dupa 2007, alternanta cu ciclu politic de dreapta ar fi mai rationala.