Altfel despre medicină/ de Ziarul de duminică

Nathan Belofsky

Leacuri stranii

O istorie șocantă a practicilor medicale de-a lungul veacurilor

Editura All

Traducere din limba engleză de Loredana Maria Oprea. Lucrarea inedită a lui Nathan Belofsky se con­centrează asupra ideilor și practicilor medicale acceptate de-a lungul veacurilor, pe scară largă, ale doctorilor reali, nu ale vracilor și aproape toți doctorii menționați erau figuri medicale importante ale acelor vremuri. Autorul prezintă câteva dintre cele mai răspândite practici șocante sau îndoielnice din fiecare epocă, începând cu Antichitatea și continuând cu Evul Mediu, Renașterea, perioada modernă și secolul al XX-lea. Cartea se află sub semnul insolitului și readuce la viața, într-o manieră narativă și deseori umoristică, momente mai puțin cunoscute din istoria medicinei.

„De la grecii antici până în epoca lui Abraham Lincoln, medici­na a făcut mai mult rău decât bine și a rănit mai mult decât a aju­tat. Istoricul David Wootton scrie: «Timp de 2400 de ani pacienții au crezut că doctorii fac bine; timp de 2300 de ani aceștia s-au înșelat.»

Doctorii greci de acum două mii de ani erau cel puțin la fel de eficienți și probabil făceau mai puțin rău decât medicii curanți/as­trologii Evului Mediu, decât vorbăreții încrezuți ai Renașterii sau decât cei care reprezentau vârful de lance al medicinei din „epo­ca eroică”. După un început promițător, evoluția medicinei a fost șovăielnică. De-abia în secolul al XX-lea medicina a înregistrat pro­grese importante, însă a fost prea târziu pentru cei mai mulți.

Hipocrate ar fi fost îngrozit.

Cu scuzele de rigoare față de istorici și oamenii de știință, mul­te dintre cele mai stranii idei ale medicinei și dintre cele mai stu­pide proceduri rămân obscure, îngropate în rafturile bibliotecilor. Cartea de față încearcă să corecteze această scăpare și introduce, pe parcurs, o listă onorifică de doctori, cercetători din domeniul medical care, deși neintenționat, au compromis evoluția gândirii și a practicii medicale.

Aceasta nu este o «istorie» – departe de acest gând –, dar fapte­le dezvăluite aici sunt adevărate,  după câte se știe. Cartea se con­centrează asupra ideilor și practicilor acceptate, pe scară largă, ale doctorilor reali, nu ale vracilor și aproape toți doctorii menționați erau figuri medicale importante ale acelor vremuri. Astfel, în Evul Mediu, John de Gaddesden, doctor în medicină la Oxford, chiar atârna capete de cuci la gâtul pacienților epileptici și, mai târziu, doctorul Benjamin Rush, semnatar al Declarației de Independență și administrator al Trezoreriei, își învârtea pacienții bolnavi mintal precum un titirez. Mai târziu însă, doctorul Walter Freeman din Yale, cel mai renumit chirurg cerebral din lume, introducea tije în ochii pacienților cu ajutorul unui ciocan de tâmplărie.

Capitolul unu cercetează pe scurt medicina antică, o perioadă a încercărilor și a erorilor și, de asemenea, o epocă de o ingenio­zitate nemaipomenită. Capitolele al doilea și al treilea explorează medicina din Evul Mediu și din Renaștere, când doctorii și pro­fesorii de seamă aveau unele dintre cele mai bizare idei medicale cunoscute de umanitate și apoi treceau la punerea lor în practică pe pacienți. Capitolul al patrulea se ocupă de nechibzuita «epocă eroică», nu demult încheiată, când doctorii urmăreau bolile și pe pacienții lor cu o ferocitate aproape hilară, și cu rezultate previ­zibile.”