Ambalajul ecologic rămâne deocamdată o nișă pe piața locală

“De fiecare dată când merg la cumpărături și văd pe rafturile din supermarket 1.500-2.000 de produse, mă întreb de ce nu vede nimeni, dincolo de bunuri, și același număr de deșeuri de ambalaje.” Profesorul Michael Braungart anticipa la început de octombrie la Bruxelles spusele specialiștilor de mediu din Comisia Europeană și liniile de responsabilitate pe care le trasează pentru anii ce urmează. Practic, dincolo de obiectivele de reciclare pe care fiecare stat membru trebuie să le îndeplinească până la termenul agreat, prevenția apariției gunoiului, sarcină care cade exclusiv în sarcina producătorilor, a ajuns în centrul atenției, scrie revista BUSINESS Magazin.

“Producătorul are anumite responsabilități, iar o parte dintre ele trebuie să și le asume singur. Noua directivă-cadru stipulează că până în 2013 fiecare stat membru trebuie să aibă o strategie privind prevenția”, spune Ionuț Georgescu, directorul Direcției deșeuri din Ministerul Mediului și Pădurilor. De fapt, lucrurile nici nu pot sta altfel, dat fiind că la consumator e imposibil să vorbim de prevenția apariției gunoiului, ci mai degrabă de colectare selectivă și eficientă.

Reacții rapide în Vest

Tendințele în materie la nivel european și mondial sunt clare în privința a ceea ce se numește “economia verde”. Producătorii devin conștienți de faptul că responsabilitatea pe care o au se transpune atât în îndeplinirea obligațiilor și a țintelor de reciclare a ambalajelor puse pe piață, pe principiul “poluatorul plătește”, cât și în dezvoltarea unor tehnologii care să le permită eficientizarea producției de ambalaje din punct de vedere ecologic.

Unii dintre producători au preocupări în acest domeniu nu ca scop în sine și în mod conștient, ci pur și simplu ca o reacție de adaptare la piață. De fapt, se caută soluții eficiente de ambalare de către producători ca răspuns la necesitatea de a diminua costurile de producție, manipulare și transport. Nu trebuie să uităm nicio clipă faptul că de regulă ceea ce a mișcat cu adevărat lucrurile a fost forța pieței sau anumite acțiuni proactive la nivel european, cu repercusiuni și pe piața românească. În cazul detergenților concentrați, de exemplu, a scăzut cantitatea de ambalaj, raportat la unitatea de produs – deci cu toate că scopul principal nu a fost neapărat legat de protecția mediului, ci de aspecte legate de eficientizarea costurilor, s-a înregistrat și un impact pozitiv asupra naturii.

“În acest moment, nu cred că reciclabilitatea contează pe piața românească pentru un producător de ambalaj pentru simplul motiv că nu există niciun instrument legal, economic sau de altă natură care să-l determine să facă acest lucru”, începe o discuție cu BUSINESS Magazin Sorin Popescu, directorul general al Eco-Rom Ambalaje. În acest caz, putem să ne amintim reacția pieței la ecotaxa pentru sacoșe, când soluția a fost de a găsi căi prin care să se demonstreze că materialul utilizat este biodegradabil, evident numai ca reacție la o cerință legală. Popescu susține că ar conta mai mult în acest moment diferențierea produselor și costul ambalajului: “Pentru cost, în măsura în care raportul ambalaje din materie primă virgină versus cele din materie primă secundară, adică din deșeuri, înclină spre cele din urmă, atunci acestea devin mai competitive”.

Iar primii pași par să vină de la multinaționale, producători cu activitate și în țări în care managementul deșeurilor e o reală preocupare pentru cetățeni. “Majoritatea marilor producători europeni prezenți în România știu de multă vreme că ambalajele sunt surse importante de avantaj concurențial pentru produsele lor”, remarcă Ștefan Liuțe, directorul de strategie al Grapefruit, agenție specializată în strategii de branding, adăugând că la noi doar o parte din producători au învățat acest lucru, dar e “îmbucurător” că numărul celor care investesc în ambalaje bune din toate punctele de vedere crește.

Lucrurile se mișcă însă lent, iar cert e că raportul dintre imaginea produsului, ca aspect vizual, și apropierea sa de natură nu se va echilibra decât atunci când caracterul ecologic sau reciclabil va fi combinat cu eficiența economică. Altfel spus, când ambalajele ecologice vor fi și cele mai atractive din punctul de vedere al costurilor pentru producători, atunci ele vor avea o pondere semnificativă din piață. Între timp, caracterul ecologic este cu adevărat important pentru un număr mic de branduri, în general de nișă.

Încă departe

Tendința este ca aspectul ecologic să devină din ce în ce mai important pentru consumatori și pentru piață, în general. Sau, așa cum spun cei de la Eco-Rom Ambalaje, companiile vor fi nevoite să ia acest aspect din ce în ce mai mult în considerare și să găsească un echilibru optim între cele trei componente: design, fiabilitate, mediu.

E firesc să ne întrebăm și cum privesc consumatorii asemenea produse și, mai ales, dacă gradul de preferință este mai ridicat sau mai scăzut pentru produsele ambalate în material reciclat.

“Cei care le observă sau care știu de ele le privesc, cu siguranță, în mod pozitiv. Doar că în cele mai multe cazuri este vorba despre o indiferență binevoitoare, care vede caracterul ecologic al produselor doar ca un detaliu interesant, dar secundar”, spune Ștefan Liuțe.

În plus, la români – mai mult ca în alte părți din Europa – caracterul ecologic al produselor și al ambalajelor este asociat puternic cu ideea de nișă premium, un fel de pol opus al pieței de masă. Tendința evidentă și normală la nivelul anului 2010 este ca oamenii să fie preocupați de acest aspect. Totuși, în următorii ani, la nivel de consumator, probabil că prețul va face diferența, dar la nivel de instituții și companii mari va exista o tendință înspre achizițiile verzi.

În acest moment există produse din materiale reciclabile, numai că nu este însă evidențiat sau făcut cunoscut într-un fel anume acest lucru. Oficialii Eco-Rom susțin că majoritatea ambalajelor de hârtie și carton sunt realizate din hârtie reciclată, ambalajul de sticlă este din sticlă reciclată, obiectele din mase plastice sunt realizate inclusiv din reciclarea deșeurilor de plastic și, nu în ultimul rând, fibrele textile din sintetice sunt fabricate din reciclarea ambalajelor tip PET.

“Dacă ne referim la produsele românești, mai avem de așteptat până când acestea vor deveni atractive economic pentru producători și pentru clienții lor. Sau până când consumatorii vor sancționa cu portofelul produsele neecologice, deși acest scenariu e mult mai puțin probabil la noi în țară”, conchide Liuțe.

Cert e că un raport preț-calitate foarte bun este singura modalitate eficientă de împământenire a produselor ecologice aici și oriunde altundeva în lume.