Ambasador si filantrop

Cu toate ca “timp liber” reprezinta pentru Gica Hagi o notiune aproape abstracta, cantonamentele, deplasarile dintr-un colt in altul al lumii si meciurile ocupand cea mai mare parte din viata unui sportiv, el si-a gasit intotdeauna vreme sa raspunda prezent atunci cand i s-a solicitat sprijinul. Or’ cand a simtit ca trebuie sa faca ceva pentru comunitate.

In iulie anul trecut, i-a batut la usa chiar Emil Constantinescu, presedintele Romaniei. Era inaintea unei vizite oficiale in Turcia, iar Constantinescu a considerat ca nici nu se putea ocazie mai nimerita sa-l aiba alaturi pe cel mai cunoscut dintre romani pe malurile Bosforului.

Gica a acceptat cu placere, chiar daca, pentru a ajunge la Istanbul, a trebuit sa paraseasca pregatirile echipei de club, Galatasaray, care la vremea respectiva se afla in cantonament undeva in Austria.

Invoit de antrenorul Fatih Terim, Hagi l-a intampinat pe seful statului roman pe aeroportul din Istanbul, insotindu-l atat la intalnirea cu omologul turc Suleiman Demirel, cat si la meetingul cu diferiti oameni de afaceri din ?ara Semilunei.

Atunci, Demirel i-a spus “tu, Gica, esti principala punte de legatura dintre tarile noastre. Apropierea este si mai evidenta de cand tu joci la Galata. Iar noi te consideram deja unul de-al nostru”.

Asa cum a stiut sa fie un demn ambasador al Romaniei peste hotare, Gica Hagi a imbracat si haina filantropului. In 9 iunie 1999, fostul international a hotarat sa doneze o suma de bani copiilor aflati in dificultate la doua centre de plasament, din Bucuresti si Constanta.

Numai la dispozitia conducerii centrului “Prichindel” din Navodari a pus circa 50.000.000 de lei, cerand discretie totala, astfel incat fapta sa sa nu ajunga la urechile presei. Dar asupra unui asemenea demers era greu de pastrat tacerea.

Altfel, Hagi a tinut neaparat sa aiba grija de acela care i-a indrumat pasii catre fotbalul mare. Lui Iosif Bukossy, antrenorul de la juniorii Farului, i-a platit drumul si sederea in Anglia, la Euro ’96, si doi ani mai tarziu in Franta, la Coupe du Monde.

Apoi, i-a oferit 2.500 de dolari pentru ca acesta sa-si poata plati locul de veci si sa faca reparatii apartamentului in care locuieste.

Acestea sunt doar cateva dintre actiunile sale de caritate. Cele care au ajuns la urechile presei. Caci altfel, sunt destui aceia care-i poarta recunostinta lui Hagi. Pentru un ban, pentru un sfat sau o vorba buna pusa acolo unde trebuie.

“Mama si tata m-au invatat trei lucruri – marturisea odata Gica. Sa nu mint, sa nu fur si sa-mi ajut aproapele”. Astazi, nimeni nu are cunostinta ca cel mai mare fotbalist roman al tuturor timpurilor sa se fi abatut catusi de putin, vreodata, de la invatatura parintilor.