Amestecuri insolite

O femeie temperamentala, nenumarate peisaje grandioase marca Noua Zeelanda, un copil derutat de istoria sa familiala tulbure, sentimente contradictorii, secvente pline de pasiune, degete taiate cu toporul si o continua lupta pentru adaptarea cu orice pret intr-o lume plina de brutalitate. Va suna a Pianul? Ce-i drept, legaturile cu aclamata poveste a lui Jane Campion se cam opresc aici, ceea ce nu inseamna ca filmul de fata nu are calitatile lui, ivite la suprafata in momentele cele mai neasteptate. Ceea ce surprinde in primul rand la Regina raului, film al veteranului si pe nedrept uitatului Vincent Ward, regizor neozeelandez care a avut perioada sa de glorie inca de pe vremea cand nimeni nu auzise de Peter Jackson ori de Niki Caro si al ei Whale Rider, este rasturnarea permanenta a naratiunii, in favoarea unei topici vizuale care copleseste. In 1988, filmul lui Ward, The Navigator: A Medieval Odyssey, strangea o multime de premii si nominalizari, fiind selectat inclusiv in competitia pentru Palme d’Or. Laudat inca de pe atunci pentru sensibilitatea si realismul cu care poate grefa o poveste plina de meandre sentimentale pe decorurile de o maretie care iti taie respiratia, Vincent Ward pastreaza aici – desi nu-l mai canalizeaza la fel de inspirat ca altadata – un fler pentru fastul vizual pe care il au, limpede, toti conationalii sai. El alege sa prezinte absolut de-a valma istoria unei femei ale carei optiuni sentimentale sunt influentate de conflictele armate sangeroase in care este involuntar amestecata, pe la 1860, cand luptele pentru colonizarea cat mai multor teritorii de catre britanici erau in toi. Pana la urma, probabil ca ratiunile regizorului-scenarist de-a fragmenta si rasuci povestea in fel si chip nici nu sunt atat de rele pentru impresia generala. Daca viata lui Sarah O’Brien, fiica de chirurg englez, indragostita de un bastinas maori, caruia ii face un baiat, dupa care ramane vaduva, isi cauta sapte ani fiul rapit de bunicul lui, sef de trib, pentru a fi crescut in traditiile maori, dupa care este adusa din tabara englezilor – unde este curtata de caporalul Doyle – pentru a tamadui noua capetenie, a-si regasi fiul si a trai o torida poveste de dragoste cu fostul ei cumnat, pare zbuciumata si haotica, filmul urmeaza intocmai salturile spectaculoase ale acestui destin. Daca la senzatia de amestec halucinant pe care o dau si luptele sangeroase dintre trupele britanice si bastinasii maori – destul de conventional concepute si desfasurate, din pacate – se adauga insa patima si energia pe care Samantha Morton stie sa le puna in orice rol, si amanuntele surprinzatoare ale povestii (obiceiurile erotico-razboinice ale sefului de trib, straniile relatii ale femeii cu cei doi iubiti ai ei si chiar sentimentele fluctuante fata de adoratul fiu mult-cautat), rezultatul este un film usor derutant, cam dezumflat spre final, dar care are multe momente captivante, are vitalitate, de multe ori umor involuntar, o muzica impresionanta – premiata la Festivalul de film de la Shanghai – si peisaje cu adevarat monumentale, care il transforma intr-o optiune insolita in acest sezon in care titlurile atractive nu lipsesc de pe ecrane.
Regina raului / River Queen Productie Marea Britanie-Noua Zeelanda, 2005. Regia: Vincent Ward. Cu: Samantha Morton, Cliff Curtis, Kiefer Sutherland, Temuera Morrison, Rawiri Pene, Anton Lesser, Mark Ruka, Stephen Rea, Wi Kuki Kaa. Premiera: 16 februarie. Distribuit de MediaPro Distribution.