AMINTIRI DIN COMUNISM/ Flagrant delict de libertate

Polonia – o țară cât un continent de istorie, pe umerii căreia
destinul a ținut morțiș să așeze in evantai toate ingredientele
unui “stil de viață” original. De la fala nobiliară, orgoliul
vizionar, rezistența fanatică și obida neinghițită, până la curajul
iresponsabil, tragismul stenic, catolicismul fervent și zeflemeaua
expansivă. Plus, să nu uităm, cinstea dezrobirii. S-a verificat in
toate cazurile posibile: vulturul polonez guvernează peste 38 de
milioane de libertăți. Niciun ucaz și nicio concesie n-au putut
indoi spinarea acestui popor. Tocmai de aceea, pentru că
născocirile minții sale au avut intotdeauna ceva aparte, ori de
câte ori suntem martorii unei resuscitări a lor pe fâșii
mnemotehnice de istorie, ne situăm intr-o poziție de perfectă
sinonimie cu sărbătoarea. In primul rând a exemplarității.

“Republica bananieră. Expresia anilor ’80″*, curator Jolanta
Ciesielska, recuperează mesajul cu care arta poloneză, a cărei
libertate continuă să surprindă și acum, darâma fără frică
dictatura comunistă din Polonia deceniului opt și-l părpălea la foc
mic pe generalul-dictator Jaruzelski, autorul legii marțiale din 13
decembrie 1981. Altfel spus, finala nemulțumirii pe țară. Când
“Alternativa Portocalie” din Wroclaw, de pildă, provoca
happening-uri de stradă, in fața cărora poliția s-a dovedit de
foarte multe ori neputincioasă. Atunci, tinerii contestatari, pe
cap cu scufițe de pitici, ascuțite și portocalii, strigau lozinci
“pozitive” greu de contestat, precum: “Hârtie igienică pentru
toți!”, “Sărbătorim cu toții aniversarea Revoluției din
Octombrie!”, “Moși Crăciuni, uniți-vă!” sau “Libertate pentru
pitici!”. Și când semnul lor distinctiv era chiar personajul
piticului, prezent peste tot, pe pancarte, afișe, fluturași; ba
chiar și pe ziduri, in locul lozincilor comuniste
mobilizator-insuflețitoare, acoperite necontenit de straturi de
vopsea.
Un mesaj incitant și fulminant, semnat de artiști emblematici
ai vremii, (unii dintre ei foarte tineri atunci!), Sylwester
Ambroziak, Krzysztof M. Bednarski, Ewa Ciepielewska, Zbigniew
Maciej Dowgiallo, Ryszard Grzyb, Bozena Grzyb-Jarodzka, Marek
Janiak, Pawel Jarodzki, Jerzy Kosalka, Pawel Kowalewski, Andrzej
Kwietniewski, Andrzej Egon Miastkowski, Piotr Mlodozeniec, Jaroslaw
Modzelewski, Zdzislaw Nitka, Marek Rogulski, Adam Rzepecki,
Krzysztof Skarbek, Marek Sobczyk, Pawel Susid, Andrzej Swietlik,
Andrzej Makary Wielogorski, Ryszard Wozniak, precum și de mai multe
grupuri artistice poloneze din acei ani, precum “Gruppa”, “Luxus”,
“Lodz Kaliska”, “Pomaranczowa Alternatywa” (Alternativa
Portocalie), “Wspolnota Leeezec” (Asociația Tolănireeea), care,
după 1989, s-au retras in istorie. Doar “Lodz Kaliska”, unul din
acele “cuiburi de conștiințe”, cum ironic erau supranumite, este
activ și astăzi, sărbătorind 30 de ani de la inființare.
Un mesaj de rezistență – rămâne ca o obsesie imaginea unei
libertăți surprinse in flagrant delict de existență (atunci,
firește!) – așezat in suporturi diversificate: pictură, grafică,
instalații, sculptură, afiș, fotografie, film. Unul incă proaspăt
și la fel de savuros. Și, totodată, unul formativ, care ar trebui
să dea de gândit oricui mai are astăzi chef de joacă să se piardă
in istorioară, cochetând năprasnic cu noțiunea de autoritarism ori
valsând glamoros cu sora sa mai mare, dictatura.
In aceleași timpuri (atunci și acum!), expoziția reprezintă
pentru noi și un act de reparație in memoria noastră colectivă, a
celor care in acei ani eminamente “bananieri” se nutreau cu lăcomie
din aducțiunile civilizației poloneze contemporane, drenată, cu
nesfârșite precauții, pe căi subterane. Și cu incidențe de
exprimare ce se transformau, aici, la noi, in veritabile mituri
consumabile, prin care fantezia erantă odihnea orice spirit, cât ar
fi fost de bicisnic, iar disidența in mase se făcea uneori jenant,
la mâna a doua, cu procură.
Papa Ioan Paul al II-lea, samizdatul, Solidarnosc, jazz-rock,
afișul polonez, Lech Walesa, grevele din ’88, discurile lui Czeslaw
Niemen (puțini știu că acest mare cântăreț, dispărut dintre noi
acum cinci ani, inregistra, hăăăăt! in 1974, “Mourner’s Rhapsody”,
cu Jan Hammer și Rick Laird de la Mahavishnu Orchestra!), după
aceea, preotul-martir Jerzy Popieluszko, construcția lexicală
bizară “mareșal al Seimului”, anexele secrete ale tratatului
Ribbentrop-Molotov, underground-ul de vinil, pădurea de la Katyn,
Lolek și Bolek, “Convorbirile mesei rotunde” (negocierile dintre
partidul comunist și sindicate), festivalul de muzică ușoară de la
Sopot sau, in fine, frații Kaczynski (unul din ei, astăzi
președintele țării!) in filmul “Cei doi care au furat Luna”(1962) –
toate aveau gustul imposibil de falsificat al insolitului natural,
al sfidării originale și al eroismului civilizat. Acestea toate la
noi fiind fictive. O mică diferență, vitală insă: in timp ce la
polonezi, libertatea era o chestiune de viață și de moarte, la noi
era una de viață și…de viață. Iar, cu vremea, din calicie, ne-am
obișnuit. Excepțiile eroizante au fost ingropate in mentalul comun,
nesătul de-atâta omisiune. Am spune, din păcate. Dar, mai degrabă,
e dintr-un singur păcat: uitarea.
Așadar – ca să retrăim in hologramă aburul de conspirativitate
al anilor ’80, ca să ne facem curaj și, in timp ce vizităm
expoziția, măcar acum să fim surprinși in flagrant delict de
libertate și, nu in ultimul rând, ca să omagiem intrucâtva operele
unor artiști ai lumii, care, la vreme de teroare, au făcut din
indrăzneală o problemă de onoare – e loc destul pentru intâlnirea
cu istoria. O năvală ar fi mai utilă.

*) “Republica bananieră. Expresia anilor ’80”, Galeria ¾ TNB,
Muzeul Național de Artă Contemporană

amza_sebastian@yahoo.com

SEBASTIAN
AMZA este pseudonimul de cronicar de artă al lui
FLORIN TOMA, scriitor și jurnalist. Acesta este autor, printre
altele, al volumelor “Peisaj cu fluturi noaptea” – nuvele (1986),
“Moștenirea Familiei Bildungsroman” – roman (2005), “Trei nuvele
sexemplare” (in curs de apariție), al ediției “Petru Comarnescu –
KALOKAGATHON” (ingrijită impreună cu acad. Dan Grigorescu, 1986),
al unor cărți de interviuri, precum și colaborator al unor
publicații din țară și străinătate.