Amintiri din lagărele rusești/ de Stelian Țurlea

Virgil Alexandru Dragalina

Escadrila de Nistru

Editura Militară

Ediție îngrijită de Adrian Pandea și Dumitru Roman. Cuvânt-înainte de Ion Bulei. Foarte puțină lume știe cine a fost comandorul Virgil Alexandru Dragalina, dintr-o familie cu nume sonore în armata română. Cartea aceasta înlătură o nedreptate. Doamnele Opritsa Dragalina Popa și Ioana Dragalina-Tudoriu, stabilite în Statele Unite, au pus la dispoziție îngrijitorilor acestei ediții manuscrisele comdandorului. Prin urmare, cartea este de memorialistică și are două părți. În prima sunt prezente amintiri despre personaje istorice, a doua cuprinde amintiri personale despre participarea la Primul Război Mondial. Între cele mai dificile misiuni îndeplinite la frontiera de răsărit a României s-au numărat cele ale formațiunii de nave botezate “Escadrila de Nistru”. “Acum comand – scria Virgil Alexandru Dragalina – o frumoasă forță navală pe care eu o botezasem Escadrila de Nistru – toate vedetele, multe șalupe armate cu mitraliere, remorchere armate cu tunuri etc., batalioane de infanterie și jandarmi cu efective de război, artilerie de câmp, comandată de un locotenent-colonel, toate puse sub ordinele mele și la dispoziția mea, iar la nevoie puteam cere întreaga divizie a generalului Mircea Botez. Aveam însă căpitani foarte capabili și marinari foarte viteji și cu ei am zdrobit încercările rușilor de a trece frontiera.”

Gheorghe Netejoru

Și eu am luptat în Est

Spovedania unui fost prizonier de război

Editura Militară

Cuvânt înainte de Dumitru Roman “Dacă n-ar fi fost Revoluția din decembrie 1989, faptele sale, ca și ale altor militari români care au luptat în Est, pentru readucerea Basarabiei în granițele firești ale României, ar fi rămas necunoscute și probabil s-ar fi pierdut pentru totdeauna.” Generalul Gheorghe Netejoru este giurgiuvean, avea 22 de ani când a plecat pe front în cel de-al Doilea Război Mondial și a revenit în țară abia după 10 ani. Destinul acestui tânăr ofițer, abia ieșit pe porțile Școlii de Ofițeri din București și trimis pe front, este emblematic pentru generația ultimei conflagrații mondiale. A fost purtat prin 16 lagăre, a suportat peste 300 de zile de carceră, aproape 4 luni de regim de celulă și a făcut 26 de zile de greva foamei. După tot calvarul îndurat, la întoarcerea în țară din prizonierat, Gheorghe Netejoru a avut parte de un tratament la fel de umilitor ca în Răsărit – a fost arestat, închis la Jilava și Văcărești și anchetat multe luni.

Volumul de față este o continuare a cărții “Zece ani în lagărele sovietice. Însemnări pentru posteritate”, apărut în 2001, la Editura Militară, și distins de Fundația culturală “Magazin istoric” cu premiul “Constantin Giurescu”. Cel care s-a ocupat de îngrijirea acestei ediții și care semnează un “cuvânt ânainte” este colonelul Dumitru Roman. Prima parte prezintă perioada de copilărie, de școală, momente din viața comunei Băneasa, locul natal al autorului, iar în cea de-a doua parte, autorul descrie atmosfera de teroare din lagărele sovietice. În aceste pagini dramatice este prezentat și un roman de dragoste neobișnuit. Vreme de zece ani, cât a fost prizonier de război, iubita lui Gheorghe I. Netejoru, Paulica Manolescu, l-a așteptat pentru a-și întemeia o familie.