Anchetă despre asasinate, corupție și relații la nivel înalt/ de Stelian Țurlea

Sam Bourne este pseudonimul literar al unuia dintre cei mai îndrăgiți jurnaliști din Marea Britanie, Jonathan Freedland, editorul executiv al prestigioasei publicații The Guardian. Colaborator al New York Times și New York Review of Books și prezentator BBC Radio, a fost recompensat, în 2014, cu premiul Orwell pentru jurnalism. Și-a început cariera de scriitor în 2006 sub pseudonimul Sam Bourne, toate cărțile lui devenind foarte repede bestselleruri (între ele „Omorâți-i pe cei drepți!” și „Ultimul testament”). A vândut în câțiva ani peste două milioane de exemplare.

Anul trecut a publicat un nou thriller – „A treia femeie”*) – și îndată a apărut un   interviu în care Sam Bourne declară că se întoarce la numele său de jurnalist (mai mult, romanul a apărut cu numele său real pe copertă). Între motive: „După zece  ani (în care am avut pseudonimul), lumea s-a schimbat. În primul rând, social-media. Editorii mei îmi spun că cititorii vor acum să intre într-un contact direct cu autorul. În afara cazului în care acesta e mort, se așteaptă ca el să fie pe Twitter sau Facebook. Iar un pseudonim le stă în cale.” Apoi: „Eroina romanului e o ziaristă  care caută un bărbat despre care crede că e un ucigaș în serie. Acțiunea se petrece într-o Americă ce și-a pierdut locul de superputere a lumii în favoarea Chinei. Cu alte cuvinte, dacă romanul vorbește despre jurnalism și politică, de ce să ascund faptul că sunt un jurnalist care a scris despre politică pentru Guardian de mai bine de două decenii?”

Romanul a fost inspirat – o spune Freedland însuși – de cartea lui Martin Jacques (fost editor al ziarului Partidului Comunist Britanic) „When China Rules the World. The End of the Western World and the Birth of a New Global Order”  (2009), care susține că marea Chină n-are niciun interes să treacă la democrația de tip occidental, ci dimpotrivă, puterea sa economică va învăța să opereze atât în interiorul, cât și în afara sistemului internațional existent, sponsorizând centrele chinezești existente în sistemul occidental în ideea de a-l uzurpa.

Bourne – Freedland are însă idei diferite de Martin Jacques: China a devenit o superputere, dar n-a depășit Statele Unite, chiar dacă, cu inteligență și perseverență, a reușit să-și creeze adevărate „enclave” pe teritoriul american – în  cazul acesta, la Los Angeles, unde, pentru a-i proteja pe rezidenții chinezi care lucrează în fabricile americane, a încheiat un tratat prin care a reușit să-și instaleze inclusiv o bază militară, în care, firește, regulile și legile americane nu mai funcționează. Iar anumiți rezidenți ai Bazei, militari și ei, pot comite fărădelegi, inclusiv asasinate, pe teritoriul american.

Firește, acțiune a cu mult mai complicată decât atât. Pe scurt, două crime trec neobservate și neluate în seamă de o polție și o adminitsrație corupte (chiar de chinezi), dar a treia va schimba totul. Madison Webb, o ziaristă de succes, obsedată să descopere adevărul despre moartea sorei sale mai mici și se convinge că totul face parte dintr-o conspirație. Surprizele apar la tot pasul.

 „Un thriller incredibil de proaspăt și foarte ingenios realizat.” – Sunday Times

*) Sam Bourne – A treia femeie, Editura RAO. Traducere de Cristina Tripon

Un thriller romantic

Ken Follett își demonstrează cu acest roman marele lui talent.

Născut în 1949 la Cardiff, Ken Follett este unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați scriitori. A debutat în 1970, iar romanul Prin urechile acului, din 1978,  îl propulsează pe Ken în rândul autorilor de succes (obține premiul Edgar și se vinde în peste zece milioane de exemplare). Succesul cărții îi permite lui Ken să-și dea demisia, să închirieze o vilă în sudul Franței și să se consacre în totalitate scrierii. Urmează o mulțime de romane, multe trilogii de mii de pagini, dar în majoritate thrilleruri, cum este cel de față.

Acțiunea se petrece la Londra, înaintea izbucnirii primului război mondial, într-o atmosferă relaxată, în care vechea societate se străduiește să-ți păstreze obiceiurile, dar care și urzește, în paralel, scenarii să-și mențină puterea în țară și în Europa (sufragetele sunt oprimtae și încă nu au reușit să impună votul pentru femei, politica internațională ține în continuare de alianțe între casele domnitoare). Într-o asemenea atmosferă sosesc la Londra un prinț rus, dornic să încheie o alință cu Marea Britani, pentru a împiedica un eventual război declanșat de Germania, dar și un anarhist rus, evadat din Siberia, a cărui țintă e prințul, pentru a schimba cursul istroiei și a împiedica încheierea unei alianțe în urma căreia milioane de mujici ruși ar fi chemați la război. Atentatul reușește, după ce anarhistul primește ajutorul unei fiice de care nu știa, rodul iubirii cu o tânără prințesă care ajunsese contesă în Anglia. Firește, acțiunea este mult mai complicată, o va descoperi cititorul

Dar din prima clipă trebui să atragem atenția asupra artei lui Follett. Romanul înaintează molcolm în prima parte, în stilul vechii literaturi așezate, ca spre final ritmul să se accelereze, pe măsură ce înaintăm în noul secol, cu toate schimbările lui. La finalul romanului scânteia primului război mondial chiar a fost aprinsă, nu la Londra, ci la Sarajevo – și ce a urmat știm. În carte, toate desfășurările sunt anunțate într-un epilog alert, care ne duce până aproape de zilele noastre, exact în ritmul secolului XX. Un roman în care se îmbină perfect iubirea, pasiunea romantică, spionajul, chiar și o privire socială. Un roman scris de un maestru.

*) Ken Follett – Omul din Sankt Petresburg, editura RAO