Animalul ca obiect de meditatie plastica

Lucrarea de licenta a celor patru proaspat absolventi ai Universitatii de Arte Bucuresti expusa la Muzeul Literaturii Romane are ca principal personaj Animalul. Artistii se numesc Dinu Petrescu, Dan Horja, Matei Caltia si Iuliana Valsan, iar animalele lor intrupeaza, pe rand, “Animalis ludicus”, “Animalis fossatum”, “Animalis urbanis” si “Interanimales”. Spatiile, special amenajate, copiaza atmosfera naturala rurala, ori, dimpotriva, o rup total cu aceasta, tocmai pentru a stimula un inteles mai subtil. Dar, oricat de abstract ar fi mesajul, chiar faptul ca el se naste dintr-un concret atat de familiar noua permite comunicarea fireasca, fara intermedieri. ai cum altfel sa fie mesajul decat optimist?

Dinu Petrescu este preocupat de imaginea animalului fantastic, pe care copiii o pastreaza ani in sir in minte. “Animalele” lui, adunate in trei carusele care pot fi manuite dupa voie, zbarnaie si se-nvart.

Dan Horja, in “Animalis fossatum”, se ocupa de relatia neaosa cu animalul din mediul lui de bastina. Un cotet tapetat cu firisoare de iarba, oua puse la pastrare in ciururi, pietre de moara, toate sunt nu numai fidel, dar si eficient reprezentate: mai-mai ca te-astepti ca din cotet sa rasara cotcodacind capete de gaina si gaste grase sa se calce in picioare. Aici orataniile se pot dezvolta normal pentru ca este intrunita calitatea protectoare a ograzii.

Dimpotriva, in “Animalis urbanis”, ele aduc un aer de emancipare. Animalele “urbane” stau asezate in rafturi, ca niste papusi frumoase. ai aici ideea de joc este prezenta: numele latin al Cainelui Mare cu Urechi Verzi este “Canis orbus”, iar un cap de Urs Rosu de Plus este, stiintific denumit, “Ursus corpus lipsae”. Se mai vorbeste aici si despre “Animalul intrastomacal” – un text dens, marturie a puterii de abstractizare pe o idee animaliera.

Iuliana Valsan vatuieste peretii, arunca granule negre pe podele si indruma spectatorul pe canale de lumina si intuneric. Poate cea mai preocupata de limbajul abstract, cautand legaturi nestiute cu un univers care poate rasari in noi oricand (animalul din fiecare om isi poate spune cuvantul aici), Iuliana Valsan considera ca limbajul antreneaza niveluri ale sensibilului pe care nu le putem controla. Ea aduce aici si sunete, si imagini dintr-un microcosmos doar intrezarit (totul pare a fi inca nenascut, adastand intr-o forma placentara).

Cei patru expozanti au mai participat la expozitii de grup la Copenhaga (1999, Venetia (2000) si Memorialul de la Sighet (1996).