Antagonism cerebral

Proiectul Antagonism cerebral, ce se desfasoara la Anaid Art Gallery, urmareste sa puna in discutie rolul pe care arta si artistul contemporan il au in societatea actuala. Raporturile pe care artistul le stabileste cu mediul in care traieste, cu lumea care-l inconjoara, cu publicul care-l recepteaza.

Proiectul va cuprinde trei expozitii- episoade, in cadrul carora vor participa un numar impar de artisti apartinand diferitelor medii de expresie artistica.
Antagonism cerebral a fost gandit ca o dezvoltare in cadrul unui organism ce indeplineste o activitate a unor functii opuse. Un fel de organism ce impiedica dezvoltarea altor organisme. Un paralelism intre acest organism viu si lumea plina de contraste si contradictii in care traim. O rivalitate intelectuala continua vazuta ca o forta ce atrage si macina in acelasi timp, implicand un tip de relatie, in cadrul careia dezvoltarea unor idei impiedica evolutia altora.
Prima expozitie, Segment temporal, descrie o bresa in timp, o fragmentare si o discontinuitate, o spartura, o deschidere. Exista o memorie si o proiectie la nivelul creierului unde ajung impulsurile vizuale, auditive si tactile responsabile cu perceptia, ele reprezentand Segmentul temporal. Conceputa pe principiul “aici nu ai ce cauta” si ilustrand situatii sau fragmente captate din realitatea inconjuratoare, expozitia artistilor Sorana Tarus, Andras Szabo si Traian Boldea contureaza o lume ca un labirint de posibilitati, de timpuri paralele in care se intrepatrund epoci trecute si viitoare. Serialitatea fragmentara a imaginilor lui Traian Boldea face adesea referire la “citationismul” postmodern, in care imaginea este scoasa din contextul sau narativ si obligata sa existe in afara lui. Personajele lui Traian Boldea sunt fiinte trunchiate, oameni prinsi in cursa clipei prezente, fara trecut si viitor.
Spatiile septice din picturile Soranei Tarus fac trimitere la un timp al crizei, al alienarii, in cadrul unei dezumanizari progresive a lumii, jongland cu imposibilitatea, cu esecul in cadrul unei “societati de masa”, descrisa adesea de conceptul “multimii singuratice” al lui David Riesman. Andras Szabo preia fragmente din cotidian, in care jocul hazardului si al intamplarii este extrem de prezent, viitorul devenind aproape la fel de ireal si de gol ca si trecutul. Exista o cautare permanenta a instabilitatii, a fugitivului, a pierderii si a regasirii.
Segment temporal nu contureaza un intreg, ci mai degraba o stare de fapt, o interogare a societatii in care traim, o contextualizare a fenomenului artistic in cadrul unei societati acaparate de o pendulare libera intre ce a fost si ce va fi, intre inainte si inapoi. Segment temporal este o “lume posibila” nascuta in urma “descompunerii marilor povestiri”, cum afirma Jean-Francois Lyotard.