Antichitatea clasică între documentar și fantezie/ de Ziarul de duminică

Cabinetul de desene și gravuri al Muzeului Național de Artă al României prezintă în perioada 20 iunie – 30 noiembrie 2012 expoziția Antichitatea clasică între documentar și fantezie. Gravuri din secolele XVI – XIX, deschisă în cadrul Galeriei de Artă Europeană, în sălile dedicate expunerii de arte grafice.

Expoziția cuprinde 46 de gravuri realizate în secolele XVI – XIX de artiști italieni, francezi, englezi sau din Țările de Jos, ale căror compoziții prezintă subiecte sau motive inspirate din antichitatea clasică – în principal din monumentele și sculpturile Romei antice, scoase la lumină de marile descoperiri arheologice încă din epoca Renașterii.

Gravurile având ca subiect vestigiile antichității clasice, monumente, sculpturi sau motive decorative, s-au bucurat în secolul XVI de o mare popularitate. Răspândindu-se rapid în întreaga Europă, ele au devenit un important izvor de documentare și inspirație pentru istorici, arheologi, arhitecți și artiști plastici. Cariera acestui gen de stampe s-a prelungit până în secolul XIX, încheindu-se doar odată cu apariția fotografiei.

Unii gravori au încercat să reprezinte cât mai fidel ruinele antice, propunându-și chiar o reconstituire a monumentelor clasice în integritatea lor originară, pe când alții au interpretat vestigiile antichității cu mai multă sau mai puțină libertate, creând compoziții în spirit antic sau fantezii cu motive imaginare pe marginea miturilor și a elementelor decorative antice.

Lucrările prezentate în expoziție au fost realizate în tehnica gravurii cu dăltița sau în acvaforte, de maeștri care au știut să exploateze creativ mijloacele de expresie ale artei gravurii, rezultând opere de o mare originalitate.

Dintre lucrările care se remarcă în expoziție menționăm: planșa lui Pietro Bartoli (c.1635 -1700) reprezentând înfrângerea lui Decebal, din seria care reproduce scenele de pe Columna lui Traian; peisajele cu ruinele romane ale lui Stefano della Bella (1612-1664); planșe realizate de François Perrier (1590-1650), din faimoasele sale serii de gravuri după statuile și reliefurile antice, alături o stampă datorată unui copist, provenind din una dintre edițiile olandeze ale operei lui Perrier; gravurile de secol XVIII și XIX după “Liber Veritatis”, culegerea de desene rămase de la Claude Lorrain; sau planșele de mari dimensiuni din suita Vedute di Roma create de Giovanni BattistaPiranesi (1720 – 1778), alături de ruinele de pe Acropole în viziunea unui gravor italian din secolul al XIX-lea.