Anul independentilor

Semnificativ mi se pare – fiindca te face sa speri in apropiata insanatosire a unui sistem teatral malformat – faptul ca buna parte din reusitele artistice din 2002 au apartinut unor creatori independenti, a caror libertate, nestrunita de maniile conservatoare ale unor directori de teatru, a dat roade. Singuratatea artistului, care priveste spre el insusi, reconsiderandu-si mijloacele, a fost excelent ilustrata de Dan Puric, un performer exemplar, a carui tehnica este minunat completata de viziune. Pe langa one-man-show-ul Vis, Dan Puric a adus in scena, in 2002, si o alta creatie, Hic sunt leones, combinand nonconformist moda cu pantomima. Un alt one-man-show memorabil, Sex, drugs & rock’n roll,  a fost creat de Florin Piersic jr. la Teatrul Luni de la Green Hours, pe un text de Eric Bogosian, tradus, adaptat, regizat si interpretat de el, o mostra de impresionant cameleonism actoricesc.
In teatrul asa-zis “mare”, epitet prin care se intelege adesea “inert”, “inchistat” etc., aceleasi  cateva nume s-au apropiat de performanta: Victor Ioan Frunza, cu aplecarea sa spre universul ionescian (Regele moare), Mihai Maniutiu, in continuare atras de teatrul-dans (Exact in acelasi timp, Conu’ Leonida, Intrusa), Felix Alexa, cu un spectacol-reper, marcand in Anul Caragiale istoria montarilor cu O noapte furtunoasa, Alexandru Dabija, impartit intre dramaturgia interbelica si pornirea legitima a artistului de a “epura” societatea in care traieste (Orasul Bucuresti, la Teatrul Act), Horatiu Malaele, cu inca o mostra de comedie inspirata, tara lui Abuliu, un text semnat de Dumitru Solomon (Teatrul de Comedie). Dintre tinerii creatori au continuat sa se remarce Radu Afrim (cu Alge, o incitanta “remixare” a lui Lorca la Sfantu Gheorghe), Radu Apostol (cu Drept ca o linie de Luis Alfaro, la Teatrul “Maria Filotti” din Braila) si Ana Margineanu (cu Morti si vii de Stefan Caraman la Odeon).
Ar mai fi de notat, ca fenomen, continuarea contactelor Teatrului “Radu Stanca” din Sibiu cu teatrul lumii, prin turnee, prin festivalul organizat si prin reinvitarea unei figuri regizorale aparte, Andryi Zholdak. De remarcat, in spiritul a ceea ce spuneam la inceput, ca si in 2002 un centru teatral radiind mai intens decat institutiile din sistemul de stat a fost Teatrul Act, condus de Marcel Iures, mai ales prin proiectul ACT-ul lecturii, esential pentru innoirea repertoriilor teatrale arhaice de la noi.

Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar